eșafoda vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~dez / E: fr échafauder] (Fîr; c. i. piesele unui eșafodaj) A asambla între ele pentru a forma un tot (și a face ca sistemul să funcționeze).

eșafodat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: eșafoda] 1 (D. piese ale unui eșafodaj) Asamblat pentru a forma un tot (funcționabil). 2 (Fig; rar; d. o teorie, o ipoteză) Alcătuit pe baza unui ansamblu de idei.

eșafodá vb., ind. prez. 1 sg. eșafodéz, 3 sg. și pl. eșafodeáză

EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].