EȘAFODÁJ s.n. 1. Schelă (pentru lucrul la înălțime al muncitorilor). 2. (Fig.) Ansamblu de fapte, de argumente etc. mai mult sau mai puțin utile pe care se construiește o operă, o teorie, o ipoteză. [Var. eșafodagiu s.n. / < fr. échafaudage].