Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

283 defini╚Ťii pentru e

e1 smi [At: DA ms / E: ml e] 1 A șaptea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet notat cu litera e (1), vocală prepalatală mijlocie nerotunjită. corectată
e6 smi [At: DER / E: e1] 1 (Mat) Simbol pentru baza logaritmilor naturali. 2 (Log; majuscul─â) Simbol pentru judecata universal-negativ─â. 3 (Muz; majuscul─â) Nota╚Ťie literal─â pentru sunetul ÔÇ×miÔÇŁ.
e4 i [At: DLR ms / E: fo] Exclama╚Ťie care exprim─â: 1 Repro╚Ö. 2 Enervare. 3 Plictiseal─â. 4 Indiferen╚Ť─â. 5 (Repetat sau prelungit) Mirare. 6 (Repetat sau prelungit) Satisfac╚Ťie. 7 Surpriz─â. 8 Admira╚Ťie.
e5 i vz ie2
e3 c [At: PSALT. HUR. 97r/2 / E: lat et] (├Änv) 1 (├Än coordonarea copulativ─â, uneori ├«n corela╚Ťie cu ÔÇ×╚ÖiÔÇŁ sau repetat) Leag─â dou─â propozi╚Ťii sau dou─â p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie exprim├ónd similitudinea rela╚Ťional─â a unui element cu altul pe baza unei referin╚Ťe ├«n comun Si: ╚Öi. 2 (├Än coordonarea adversativ─â) Leag─â dou─â propozi╚Ťii sau dou─â p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie exprim├ónd corelarea unui element cu altul sau a unei realit─â╚Ťi cu alta prin confruntare, opozi╚Ťie, restric╚Ťie sau diferen╚Ťiere Si: dar, ├«ns─â, ╚Öi. 3 (Rar; ├«lc) E ├«ns─â cum Dec├ót numai c─â. 4 Exprim─â consecu╚Ťia unui fapt prin raportare la altul Si: ╚Öi. 5 Exprim─â un raport concesiv Si: de╚Öi. 6 (Preced─â adverbul ÔÇ×nuÔÇŁ) Exprim─â condi╚Ťia.
fi1 vi [At: COD. VOR. 83/13 / V: (pop) hi / Pzi: 1 sunt (pfm ├«s, prescurtat -s; ├«nv s├ómt, s─âmt, s├ón, s├óm), 2 e╚Öti (P: ie╚Öti), 3 este (P: ieste, prescurtat e, ├«i, i; ├«nv iaste, e╚Öte), 4 suntem (A ╚Öi: suntem; ├«rg s├ómtem, sintem, simtem), 5 sunte╚Ťi (A ╚Öi: sunte╚Ťi; ├«rg s─ânte╚Ťi, s─âmte╚Ťi, sinte╚Ťi, simte╚Ťi, A ╚Öi: simte╚Ťi, sente╚Ťi), 6 sunt (pfm ├«s, prescurtat -s; ├«rg s─ântu, sintu, simt, s├ómt) / Im eram (P: ieram), ├«rg eream (P: ieream) / Ps: 1 fui (reg fusei), 2 fu╚Öi (reg fuse╚Öi), 3 fu (reg fuse), 4 fur─âm (├«nv fumu; reg fuse(r─â)m), 5 fur─â╚Ťi (├«nv fuset; reg fuse(r─â)╚Ťi, 6 fur─â (├«nv fure, furu; reg fuse(r─â) / Mp: fusesem / Cj: s─â fiu / Imt: 2 sg fii (negativ nu fi) / Grz: fiind / Par: fost / E: ml sum, *fui, *fire (fieri); formele sum, sunt, suntem, sunte╚Ťi au fost introduse ├«n limba literar─â prin ╚ścoala latinist─â] 1 vp A exista A fi sau a nu f├«. 2 vp (├Än leg─âtur─â cu o nega╚Ťie; ├«e) De c├ónd sunt (sau e╚Öti etc.) De c├ónd m─â aflu (sau te afli etc.) pe lume ╚śi: dintotdeauna. 3 vp (├Äae) Niciodat─â. 4 vp (├Äe) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... Fie! 5 (├Äae) S─â zicem c─â se poate ╚śi: treac─â-mearg─â. 6 vp A se afla ├«ntr-un anumit loc, la o anumit─â persoan─â Cine-i acolo? 7 vp A-╚Öi avea originea De unde e╚Öti? 8 vp A tr─âi. 9 vp (D. lucruri, situa╚Ťii, ac╚Ťiuni etc.) A dura. 10 vp (├«e) C├ót e lumea ╚Öi p─âm├óntul Totdeauna. 11 vp (├Än construc╚Ťii negative; ├«ae) Niciodat─â. 12 vpim Urmat de detemin─âri temporale, fixeaz─â momentul unei ac╚Ťiuni, sugereaz─â trecerea timpului etc. Era ├«ntr-o sear─â. E mult de atunci. 13 vp A se ├«nt├ómpla Mi-a spus cum a fost. 14-16 vp (├Äe) Ce-o ~,o ~! Exprim─â indiferen╚Ťa, neputin╚Ťa sau resemnarea cuiva ├«n fa╚Ťa unei situa╚Ťii. 17 (├Äe) Fie! Accept s─â se fac─â a╚Öa cum sus╚Ťii. 18 vp (├Äae) Merit─â! 19 vp (├Äe) O ~ Se poate, posibil (dar eu n-a╚Ö crede)! 20 vp (├Äe) A╚Öa a fost s─â fie A╚Öa a trebuit s─â se ├«nt├ómple, era imposibil ca lucrurile s─â se petreac─â ├«n alt chip. 21 vp (Fam; ├«e) Este? Nu-i a╚Öa (c─â am dreptate, c─â se confirm─â ce spun)? 22 vp A avea pre╚Ťul, valoarea ╚śi: a costa, a valora. 23 vp (├Än supersti╚Ťii, ghicitori etc.) A ├«nsemna. Ce e c├ónd ╚Ťi se bate t├ómpla? 24 vp (├«e) A nu ~ bine (sau a bun─â) A prevesti ceva r─âu. 25 vc Formeaz─â, ├«mpreun─â cu numele predicativ, predicatul. Ea este s─ân─âtoas─â. 26 vc (├Äe) A ~ bine de cineva sau a-i ~ cuiva bine A se g─âsi ├«ntr-o situa╚Ťie favorabil─â. 27 vc (├Äae) A avea parte de lini╚Öte, de mul╚Ťumire. 28 vc (├Äe) A ~ cu cineva A fi de partea cuiva (├«ntr-o disput─â). 29 vc (Pfm; ├«ae) A fi prietenul (-na) logodnicul (-ca) cuiva. 30 vc (Construit cu dativul) ├«mpreun─â cu un nume predicativ, exprim─â o stare sau o ac╚Ťiune ar─âtate de numele predicativ respectiv Mi-e prieten. 31 vc (├Äe) Ce mi-e (sau ╚Ťi-e etc.) Ce importan╚Ť─â are. 32 vc (Fam; ├«e) ╚Üi-o (sau i-o etc.) ~ Ajunge! 33 vc (├Än construc╚Ťii impersonale, cu subiectul logic ├«n dativ, ├«n leg─âtur─â cu no╚Ťiuni exprim├ónd un sentiment, o senza╚Ťie, o stare sufleteasc─â) A sim╚Ťi. Mi-a fost greu. 34 vc (├Älv) A-i ~ cuiva drag (cineva sau ceva) A-i pl─âcea (cineva sau ceva). 35 vc (├Äe) Mi-e (sau ╚Ťi-e etc.) (Urmat de un infinitiv, un supin sau o propozi╚Ťie secundar─â cu verbul la conjunctiv) ├Ämi pas─â. 36 vc (├Äae) ├Ämi vine (greu sau u╚Öor). 37 vc (├Äae) Sunt interesat. 38 vc (├«e) Mi-e (sau ╚Ťi-e etc.) c─â... (sau s─â nu...) M─â tem (sau te temi etc.) c─â... (sau s─â nu... ). 39 veim (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o no╚Ťiune temporal─â) A urma ├«n mod necesar (s─â se fac─â). C├ónd a fost s─â plece. 40 vc (De obicei impersonal; la imperfect ╚Öi urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea s─â... 41 veim (De obicei impersonal; la imperfect ╚Öi urmat de un verb la conjunctiv) A se afla pe punctul de a... Era s─â moar─â. 42 veim (Urmat de un supin) A trebui E ceva de f─âcut. 43 va Construit cu un participiu, serve╚Öte la formarea diatezei pasive Faptele sunt cunoscute. 44 va Formeaz─â, cu viitorul I, viitorul anterior Voi fi plecat 45 va Cu condi╚Ťionalul prezent formeaz─â perfectul optativ-condi╚Ťional N-ar mai fi plecat. 46 va Cu conjunctivul prezent formeaz─â perfectul conjunctivului S─â fi spus. 47 va Cu infinitivul formeaz─â perfectul infinitivului Se poate l─âuda a fi ├«nv─â╚Ťat totul. 48 va Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formeaz─â prezumtivul prezent ╚Öi perfect S─â se fi afl├ónd mul╚Ťi ├«n lume? 49 va Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, serve╚Öte la alc─âtuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect Te-ai fost dus.
fi2 i [At: ALECSANDRI, ap. CADE / E: i] Exclama╚Ťie care red─â o surpriz─â nepl─âcut─â.
fie2 [At: VARLAAM, C. 46 / E: ml fiat] 1 av Bine! Vino ╚Öi tul Fie! Voi veni! 2 i (├Änv) Amin! 3 i Nu-i p─âcat! 4 i (├Ävp) M─âi! 5 c (├Än corela╚Ťie cu sine ├«nsu╚Öi sau cu ÔÇ×oriÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×sauÔÇŁ, introduce o prepozi╚Ťie disjunctiv─â, exprim├ónd nu numai alternan╚Ťa sau opozi╚Ťia, ci ╚Öi o nuan╚Ť─â de condi╚Ťie) Ori... ori... 6 c (Urmat de ÔÇ×╚ÖiÔÇŁ, introduce o propozi╚Ťie concesiv─â) Chiar (╚Öi) 7 c (Urmat de ÔÇ×╚ÖiÔÇŁ, introduce o propozi╚Ťie concesiv─â) M─âcar. 8 Element de compunere cu care se formeaz─â c├óteva adverbe ╚Öi pronume nehot─âr├óte, c─ârora le d─â sensul de ÔÇ×oriÔÇŁ, ╚Öi ÔÇ×ori-╚Öi-ÔÇŁ, (├«nv) ÔÇ×veri-ÔÇŁ ╚śi: fiecare, fiecum. 9 av (├Älav) ~ ├«n ce chip Oricum.
E1, e, s. m. 1. A șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) e-uri]
E2 interj. Exclama╚Ťie care exprim─â diferite st─âri suflete╚Öti: a) repro╚Ö, enervare; b) plictiseal─â, indiferen╚Ť─â; c) (repetat sau prelungit) mirare, satisfac╚Ťie, surpriz─â, admira╚Ťie. ÔÇô Onomatopee.
FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiin╚Ť─â. A fi sau a nu fi. ÔŚŐ Expr. De c├ónd sunt (sau e╚Öti etc.) = (├«n leg─âtur─â cu o nega╚Ťie) de c├ónd m─â aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodat─â. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = s─â zicem c─â se poate! treac─â-mearg─â!. 2. A se afla, a se g─âsi ├«ntr-un anumit loc, la o anumit─â persoan─â. Cine-i acolo? ÔÖŽ A-╚Öi avea originea, a se trage din..., a proveni. De unde e╚Öti? 3. A tr─âi, a vie╚Ťui, a o duce; (despre lucruri, situa╚Ťii, ac╚Ťiuni etc.) a dura, a d─âinui, a ╚Ťine. Vechi obiceiuri care sunt ╚Öi ast─âzi. ÔŚŐ Expr. C├ót e lumea ╚Öi p─âm├óntul = totdeauna; (├«n construc╚Ťii negative) niciodat─â. ÔŚŐ (Impers.; urmat de determin─âri temporale, fixeaz─â momentul unei ac╚Ťiuni, sugereaz─â trecerea timpului etc.) Era ├«ntr-o sear─â. E mult de atunci. 4. A se ├«ndeplini, a se ├«nt├ómpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ÔŚŐ Expr. Ce-o fi, o fi! exprim─â indiferen╚Ťa, neputin╚Ťa sau resemnarea cuiva ├«n fa╚Ťa unei situa╚Ťii. Fie! = a) accept s─â se fac─â a╚Öa cum spui; b) merit─â, nu e p─âcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-a╚Ö crede)! A╚Öa a fost s─â fie = a╚Öa a trebuit s─â se ├«nt├ómple, era inevitabil ca lucrurile s─â se petreac─â ├«n alt fel. (Fam.) Este? = nu-i a╚Öa (c─â am dreptate, c─â se confirm─â ce spun)? 5. A avea pre╚Ťul...; a costa, a valora. C├ót sunt vinetele? 6. (├Än supersti╚Ťii, ghicitori etc.) A ├«nsemna, a prevesti, a fi semn c─â... Ce e c├ónd ╚Ťi se bate t├ómpla? ÔŚŐ Expr. A nu fi bine (sau a bun─â) = a prevesti ceva r─âu. B. (Cu func╚Ťie copulativ─â) 1. (Formeaz─â, ├«mpreun─â cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ÔŚŐ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se g─âsi ├«ntr-o situa╚Ťie favorabil─â, a avea parte de lini╚Öte, de mul╚Ťumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (├«ntr-o disput─â). 2. (Construit cu dativul; ├«mpreun─â cu un nume predicativ, exprim─â o stare sau o ac╚Ťiune ar─âtate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ÔŚŐ Expr. Ce mi-e (sau ╚Ťi-e etc.)... = ce importan╚Ť─â are, ce folos decurge din... (Fam.) ╚Üi-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (├Än construc╚Ťii impersonale, cu subiectul logic ├«n dativ; ├«n leg─âtur─â cu no╚Ťiuni exprim├ónd un sentiment, o senza╚Ťie, o stare sufleteasc─â) A sim╚Ťi. Mi-a fost greu. ÔŚŐ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i pl─âcea, a ├«ndr─âgi, a iubi. ÔŚŐ Expr. Mi-e (sau ╚Ťi-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propozi╚Ťie secundar─â cu verbul la conjunctiv) ├«mi pas─â, ├«mi vine (greu sau u╚Öor); port grija, sunt interesat. Mi-e (sau ╚Ťi-e etc.) c─â... (sau s─â nu...) = m─â tem (sau te temi etc.) c─â... (sau s─â nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o no╚Ťiune temporal─â) A urma (s─â se fac─â), a trebui (s─â se fac─â). C├ónd a fost s─â plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect ╚Öi urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia s─â...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult p├ón─â s─â... Era s─â moar─â. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera c─â este cazul s─â..., a se cuveni. E ceva de f─âcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, serve╚Öte la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formeaz─â timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formeaz─â viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condi╚Ťionalul prezent formeaz─â perfectul condi╚Ťional-optativului) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formeaz─â perfectul conjunctivului) S─â fi spus. 4. (Cu infinitivul formeaz─â perfectul infinitivului) Se poate l─âuda a fi ├«nv─â╚Ťat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formeaz─â prezumtivul prezent ╚Öi perfect) S─â se fi afl├ónd mul╚Ťi ├«n lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, serve╚Öte la alc─âtuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. ╚Öi pop. ├«s, prescurtat -s), e╚Öti (pr. ie╚Öti), este (pr. ieste, prescurtat e, ├«i, i), suntem (acc. ╚Öi: sunt├ęm); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv s─â fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] ÔÇô Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).
E1 s. m. invar. A șaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită (2)).
E2 interj. Exclama╚Ťie care exprim─â diferite st─âri suflete╚Öti: a) repro╚Ö, enervare; b) plictiseal─â, indiferen╚Ť─â; c) (repetat sau prelungit) mirare, satisfac╚Ťie, surpriz─â, admira╚Ťie. ÔÇô Onomatopee.
FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiin╚Ť─â. A fi sau a nu fi. ÔŚŐ Expr. De c├ónd sunt (sau e╚Öti etc.) = (├«n leg─âtur─â cu o nega╚Ťie) de c├ónd m─â aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodat─â. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! s─â zicem c─â se poate! treac─â-mearg─â!. 2. A se afla, a se g─âsi ├«ntr-un anumit loc, la o anumit─â persoan─â. Cine-i acolo? ÔÖŽ A-╚Öi avea originea, a se trage, a proveni. De unde e╚Öti? 3. A tr─âi, a vie╚Ťui, a o duce; (despre lucruri, situa╚Ťii, ac╚Ťiuni etc.) a dura, a d─âinui, a ╚Ťine. Vechi obiceiuri care sunt ╚Öi ast─âzi. ÔŚŐ Expr. C├ót e lumea ╚Öi p─âm├óntul = totdeauna; (├«n construc╚Ťii negative) niciodat─â. ÔŚŐ (Impers.; urmat de determin─âri temporale, fixeaz─â momentul unei ac╚Ťiuni, sugereaz─â trecerea timpului etc.) Era ├«ntr-o sear─â. E mult de atunci. 4. A se ├«ndeplini, a se ├«nt├ómpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ÔŚŐ Expr. Ce-o fi, o fi exprim─â indiferen╚Ťa, neputin╚Ťa sau resemnarea cuiva ├«n fa╚Ťa unei situa╚Ťii. Fie! = a) accept s─â se fac─â a╚Öa cum sus╚Ťii; b) merit─â, nu e p─âcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-a╚Ö crede)! A╚Öa a fost s─â fie = a╚Öa a trebuit s─â se ├«nt├ómple, era inevitabil ca lucrurile s─â se petreac─â ├«n alt chip. (Fam.) Este? = nu-i a╚Öa (c─â am dreptate, c─â se confirm─â ceea ce spun)? 5. A avea pre╚Ťul...; a costa, a valora. C├ót sunt vinetele? 6. (├Än supersti╚Ťii, ghicitori etc.) A ├«nsemna, a prevesti, a fi semn c─â... Ce e c├ónd ╚Ťi se bate t├ómpla? ÔŚŐ Expr. A nu fi bine (sau a bun─â) = a prevesti ceva r─âu. B. (Cu func╚Ťie copulativ─â) 1. (Formeaz─â, ├«mpreun─â cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ÔŚŐ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se g─âsi ├«ntr-o situa╚Ťie prielnic─â, favorabil─â, a avea parte de lini╚Öte, de mul╚Ťumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (├«ntr-o disput─â). 2. (construit cu dativul; ├«mpreun─â cu un nume predicativ, exprim─â o stare sau o ac╚Ťiune ar─âtate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ÔŚŐ Expr. Ce mi-e (sau ╚Ťi-e etc.)... = ce importan╚Ť─â are, ce folos decurge din... (Fam.) ╚Üi-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (├Än construc╚Ťii impersonale, cu subiectul logic ├«n dativ; ├«n leg─âtur─â cu no╚Ťiuni exprim├ónd un sentiment, o senza╚Ťie, o stare sufleteasc─â) A sim╚Ťi. Mi-a fost greu. ÔŚŐ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i pl─âcea, a ├«ndr─âgi, a iubi. ÔŚŐ Expr. Mi-e (sau ╚Ťi-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propozi╚Ťie secundar─â cu verbul la conjuctiv) ├«mi pas─â, ├«mi vine (greu sau u╚Öor); port grija, sunt interesat. ÔŚŐ Expr. Mi-e (sau ╚Ťi-e etc.) c─â... (sau s─â nu...) = m─â tem (sau te temi etc.) c─â... (sau s─â nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o no╚Ťiune temporal─â) A urma (s─â se fac─â), a trebui (s─â se fac─â). C├ónd a fost s─â plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect ╚Öi urmat de un verb la conjunctiv) A avea putin╚Ťa, posibilitatea, ocazia s─â...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult p├ón─â s─â... Era s─â moar─â. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera c─â este cazul s─â..., a se cuveni. E ceva de f─âcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, serve╚Öte la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formeaz─â timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formeaz─â viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condi╚Ťionalul prezent formeaz─â perfectul optativ-condi╚Ťional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formeaz─â perfectul conjunctivului) S─â fi spus. 4. (Cu infinitivul formeaz─â perfectul infinitivului) Se poate l─âuda a fi ├«nv─â╚Ťat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formeaz─â prezumtivul prezent ╚Öi perfect) S─â se fi afl├ónd mul╚Ťi ├«n lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, serve╚Öte la alc─âtuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. ╚Öi pop. ├«s, prescurtat -s), e╚Öti (pr. ie╚Öti), este (pr. ieste, prescurtat e, ├«i, i), suntem (acc. ╚Öi: sunt├ęm); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv s─â fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] ÔÇô Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).
E1 s. m. invar. A ╚Öasea liter─â a alfabetului ╚Öi sunetul corespunz─âtor; este o vocal─â nerotunjit─â din seria prepalatal─â cu o deschidere mijlocie. Cuv├«ntul echilibru ├«ncepe cu ┬źe┬╗.
E2 interj. 1. Exprim─â repro╚Ö, enervare. E! a╚Öa mi ╚Ťi-a fost povestea? ÔÇô zise el ├«nceti╚Öor ÔÇô stai m─âi, dar─â, s─â-╚Ťi ar─ât eu cu cine ai a face. ISPIRESCU, L. 377. ÔÖŽ Exprim─â plictiseal─â, indiferen╚Ť─â. E! D─â-mi pace cu p─âstori╚Ťele ╚Öi cu berbecii cu cordele verzi. NEGRUZZI, S. I 60. 2. (Repetat sau prelungit) Exprim─â mirare, satisfac╚Ťie sau anun╚Ť─â ceva deosebit. E! e! frate... ai fi dormit mult ╚Öi bine. ISPIRESCU, L. 119. Eeee! Pre ghiojghioare; m-a asigurat v─ârul Iancu Titirfichi c─â se preg─âte╚Öte un proiect de biruri de pe alt─â lume. ALECSANDRI, T. I 304.
FI, s├«nt, vb. IV. Intranz. A. Verb predicativ. 1. A exista, a avea fiin╚Ť─â. S├«nt flori care-╚Öi ├«nclin─â boiul ╚Öi mor topite de visare, Mai s├«nt ╚Öi ochi ce pl├«ng ├«n noapte ╚Öi-adorm c├«nd soarele r─âsare! ANGHEL, P. 20. Copila╚Öul nostru nu mai este! CREANG─é, P. 177. C─â-i iarb─â de noi, ╚śi umbr─â de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. ÔŚŐ Expr. (├Än leg─âtur─â cu o nega╚Ťie) De c├«nd s├«nt (e╚Öti etc.) = de c├«nd m─â aflu pe lume, dintotdeauna. N-am s─ârit peste garduri niciodat─â, de c├«nd s├«nt. CREANG─é, P. 28. Tu, de c├«nd e╚Öti, nu te-ai ├«ngrijit de toalet─â. NEGRUZZI, S. I 64. (Cu accentul frazei pe primul element) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = treac─â-mearg─â. Aici e cum e, dar s─â vedem dincolo. Ôľş De foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce m─â-nveli. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 464. 2. (├Än leg─âtur─â cu o no╚Ťiune local─â, exprimat─â sau sub├«n╚Ťeleas─â) A se afla, a se g─âsi. S├«nt la pat ╚Öi copiii ceilal╚Ťi. PAS, Z. I 215. Cine ╚Ötie pe unde va fi fiind, singur ╚Öi fl─âm├«nd. SADOVEANU, B. 21. Cine-i acolo? ÔÇô Eu. ÔÇô Cine eu? ÔÇô Eu, Ivan. CREANG─é, P. 308. ÔŚŐ (Despre abstracte; construit cu dativul) G├«ndul ├«i era la fiicele sale. ISPIRESCU, L. 51. Nevoia te duce pe unde nu ╚Ťi-i voia. CREANG─é, P. 30. ÔÖŽ A-╚Öi avea ob├«r╚Öia, a se trage, a deriva, a proveni. Ia spune-mi, fl─âc─âule, din ce parte de loc e╚Öti? ISPIRESCU, L. 298. 3. (├Än locu╚Ťiuni temporale) A tr─âi, a vie╚Ťui, a o duce; (despre lucruri, situa╚Ťii, ac╚Ťiuni etc.) a dura, a d─âinui, a ╚Ťine. Alt st─âp├«n ├«n locul meu nu mai face br├«nz─â cu Harap-Alb, c├«t ├«i lumea ╚Öi p─âm├«ntul. CREANG─é, P. 230. Om lega fr─â╚Ťie de cruce pe c├«t om fi ╚Öi om tr─âi. EMINESCU, N. 7. ÔŚŐ (Impersonal, urmat de compliniri temporale, adesea fix├«nd momentul unei ac╚Ťiuni) Era... ├«ntr-o sear─â de ajun de an nou. PAS, Z. I 72. Era diminea╚Ť─â c├«nd am intrat ├«n ora╚Ö. NEGRUZZI, S. I 67. C├«nd o fi de c─âtre sear─â, S─â mi te pai ca de cear─â... C├«nd va fi de diminea╚Ť─â, S─â te duci din ast─â via╚Ť─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 259. (├Än leg─âtur─â cu no╚Ťiuni de durat─â, exprim─â ideea de scurgere a timpului) Ah! e mult de-atunci. CO╚śBUC, P. I 259. Pu╚Ťin mai este ╚Öi ai s─â ajungi ├«mp─ârat. CREANG─é, P. 191. 4. A se ├«ndeplini, a se ├«nt├«mpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost, r─âspunse munteanca. SADOVEANU, B. 276. Vulturul se va duce... s─â afle ce este pe la fra╚Ťii t─âi. ISPIRESCU, L. 330. Nu era joc, nu era clac─â ├«n sat, la care s─â nu se duc─â fata babei. CREANG─é, P. 284. ÔŚŐ (Repetat, formeaz─â diferite construc╚Ťii, care exprim─â resemnarea ├«n fa╚Ťa evenimentelor sau ├«nfruntarea lor) Ridic─â, cu un gest de curaj, acela╚Öi gest de ┬źce-o fi, o fi┬╗, receptorul. SEBASTIAN, T. 80. To╚Ťi doctorii spuser─â c─â ├«mp─âratul s─â lase scaunul ├«mp─âr─â╚Ťiei unuia dintre gineri, c─â a╚Öa o fi fost s─â fie. VISSARION, B. 60. ╚śi-apoi, ce-a mai fi, a mai fi. CREANG─é, P. 269. ÔŚŐ Expr. Fie! = a) (exprim├«nd consim╚Ťirea) s─â se fac─â precum spui, accept. Vino ╚Öi tu! ÔÇô Fie, am s─â viu! b) (exprim├«nd concesia) admit, aprob, merit─â, nu e p─âcat. Destul─â munc─â avu, dar fie, c─â izbuti. ISPIRESCU, L. 3. 0 fi! = se poate, posibil. O fi, nu t─âg─âduiesc. FILIMON, la TDRG. A╚Öa a fost s─â fie = a╚Öa a trebuit s─â se ├«nt├«mple, era inevitabil ca lucrurile s─â se petreac─â ├«n acest chip. (Familiar) Este? = nu-i a╚Öa? Da ╚Ötii, m─â simt eu f─âr─â carte, c─â cine n-are carte n-are parte... Este, d-le c─âpitan? ÔÇô Da cum s─â nu fie, d-le Paraipan? D. zamfirescu, R. 88.5. (├Än leg─âtur─â cu no╚Ťiuni cantitative, ├«n special pre╚Ťuri) A costa, a pre╚Ťui, a valora. C├«t s├«nt ro╚Öiile? 6. (├Än explica╚Ťii supersti╚Ťioase, ├«n ghicitori etc.) A ├«nsemna, a fi semn c─â. Ce e c├«nd ╚Ťi se bate t├«mpla a dreapt─â? CARAGIALE, O. I 58. ÔŚŐ Expr. A nu fi a bine (sau a bun─â) = a nu fi semn bun. Nu mai pl├«nge, S─âftic─â, nu-i a bine! CONTEMPORANUL, VI 101. B. Cu func╚Ťiune copulativ─â. 1.Formeaz─â, ├«mpreun─â cu numele predicativ, predicatul. G─âl─âciuc este a! ╚Öaselea. SAHIA, N. 41. Secundul... c─âpitan cu vechime, era ├«ntre dou─â v├«rste. BART, E. 118. El e fl─âm├«nd ╚Öi e-nsetat, ╚śi-i slab, c─â e b─âtr├«n. CO╚śBUC, P. I 227. Casa, din care nu vedem dec├«t o bucat─â de perete... este a lui Marcu Florii Cucului. SLAVICI, N. I 29. Se vede lucru c─â nici tu nu e╚Öti de ├«mp─ârat, nici ├«mp─âr─â╚Ťia pentru tine. CREANG─é, P. 186. (Expresie de urare) S─â-╚Ťi fie de bine, veri╚Öorule! ALECSANDRI, T. I 39. Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se g─âsi ├«ntr-o situa╚Ťie prielnic─â, favorabil─â, a avea parte de lini╚Öte, de mul╚Ťumire. De noi ar fi mai bine ├«n p─âdure! RETEGANUL, P. IV 8. A fi cu eineva = a fi de partea cuiva, a ╚Ťine cu cineva, a fi partenerul cuiva. S─â fii cu copiii t─âi, ori s─â fii cu mine. ISPIRESCU, L. 272. Trage╚Ťi to╚Ťi c├«te-o carte! Domnule, e╚Öti cu mine. ALEXANDRESCU, P. 89. A fi cu ceva = a avea ceva. Dealul e cu spini acum. CO╚śBUC, P. I 259. Era cu o stea ├«n frunte. ISPIRESCU, L. 306. 2. (Construit cu dativul) ├Ämpreun─â cu un nume predicativ exprim─â o stare sau o ac╚Ťiune ar─âtat─â de numele predicativ respectiv. Si de-aceea tot ce mi╚Öc─â-n ╚Ťara asta, r├«ul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iar─â ╚Ťie du╚Öman este. EMINESCU, O. I 147. ÔŚŐ Expr. Ce mi-i (╚Ťi-i etc.)...= ce importan╚Ť─â are..., ce folos de... Ce mi-i vremea, c├«nd de veacuri Stele-mi sc├«nteie pe lacuri. EMINESCU, O. I 123. (Familiar) ╚Üi-o fi (i-o fi etc.) = ajunge, destul. Hai, du-te! ╚Üi-o fi! SADOVEANU, P. M. 69. ÔŚŐ Impers. (├Än leg─âtur─â cu starea timpului) Dar uite nu e v├«nt ÔÇô ╚śi-i cald. CO╚śBUC, P. I 230. Ce era afar─â: s─â nu sco╚Ťi c├«ne din cas─â, dar ├«nc─â om! CREANG─é, P. 143.3. (├Än construc╚Ťii impersonale, cu subiectul logic ├«n dativ, ├«n leg─âtur─â cu no╚Ťiuni exprim├«nd un sentiment, o senza╚Ťie, o stare sufleteasc─â) A sim╚Ťi. S─â spunem c─â mi-a fost greu; ├«nsemna s─â nu fi plecat la ╚Öcoal─â? DAVIDOGLU, M. 8. Lene s─â ne strici aparatul... nu-╚Ťi fuse. SEBASTIAN, T. 12. Se puse pe un pl├«ns de-╚Ťi era mai mare jalea de d├«nsul. ISPIRESCU, L. 287. [├Äi] era lehamite de mustr─ârile socrilor. CREANG─é, P. 89. ÔŚŐ Expr. A fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i fi pe plac, a ├«ndr─âgi, a iubi. A╚Öa-i fusese drag ├«n tinere╚Ťe Lipan, a╚Öa-i era drag ╚Ö-acum. SADOVEANU, B. 11. Mi-e (╚Ťi-e etc.) (urmat de un infinitiv, un supin sau o propozi╚Ťie secundar─â cu verbul la conjunctiv) = ├«mi pas─â, ├«mi vine (greu sau u╚Öor), ├«mi bat capul, port grija, s├«nt interesat. Dac─â nu ╚Ťi-a fost de cump─ârat, la ce i-ai dat drumul [pupezei]? CREANG─é, A. 57. (Regional) Mi-e (╚Ťi-e etc.) a m├«nca = simt (sim╚Ťi etc.) nevoia de a m├«nca. Numai bucatele s─â fie gata mai devreme, pentru c─â dumisale ├«i este a m├«nca. NEGRUZZI, S. I 82. Mi-e (╚Ťi-e etc.) c─â... (sau s─â nu... ) (urmat de viitor sau de prezentul cu sens de viitor) = m─â tem (te temi etc.) c─â... (sau s─â nu... ). Mi-e c─â n-o s─â te ia, tovar─â╚Öe. DUMITRIU, N. 263. S├«nt b─âtr├«n... ╚Öi mi-e s─â nu poticnesc. ISPIRESCU, L. 21. Mi-i s─â nu m─â sco╚Ťi din s─ârite. CREANG─é, P. 152. 4. (Impersonal, urmat de un infinitiv sau de un conjunctiv) A urma (s─â se fac─â), a trebui (s─â se fac─â). C├«nd fu a se boteza pruncul. ISPIRESCU, M. V. 4. ╚śi de-a fi s─â mor ├Än c├«mp de mohor, S─â spui lui Vr├«ncean. ALECSANDRI, P. P. 2. C├«nd este a se face vreo ├«nmorm├«ntare, obiceiul antic cere a se a╚Öeza poduri in calea mortului. id. ib. 140. ÔŚŐ (Urmat sau precedat de o no╚Ťiune temporal─â; adesea pleonastic) Iar c├«nd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit. CO╚śBUC, P. I 55. Iar c├«nd fuse ├«ntr-o zi tocmai c├«nd copilul ├«mplinea cincisprezece ani... se scul─â F─ât-Frumos ╚Öi zise... ISPIRESCU, L. 2. ÔŚŐ (Rar, la forme personale) P├«n-eram de nu iubeam, Unde m─â culcam dormeam. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 12. 5.(De obicei impersonal; mai ales la imperfect urmat de un conjunctiv) A avea putin╚Ťa, posibilitatea, ocazia, chipul s─â... Nunt─â n-a mai f─âcut, c─âci cu cine era s-o mai fac─â. CREANG─é, P. 86. ÔÖŽ A se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult p├«n─â s─â... Tocmai eram s─â v─â ├«ntreb de unde le ave╚Ťi [salatele]. CREANG─é, P. 210. Eram ╚Ö─â-╚Ťi ╚Ťes o hain─â. EMINESCU, N. 9. M─â puse ├«nt├«i la buchi, dar v─âz├«nd c─â ├«ntr-o zi era s─â m─â ├«n─âdu╚Ö... hot─âr├« a-mi spune singur tabla [├«nmul╚Ťirii]. NEGRUZZI, S. I 247. ÔŚŐ Expr. (Urmat de o propozi╚Ťie cu verbul la conjunctiv) Era mai (mai) sau aproape, p-aci (p-aci), c├«t p-aci (sau pe ce), tocmai, (mai rar) pu╚Ťin era = pu╚Ťin lipsea s─â se ├«nt├«mple (ceva). C├«nd era mai s─â-i ajung─â, s─â uit─â fata-nd─âr─âpt. RETEGANUL, P. I 39. Str├«ng├«ndu-l tare ├«n bra╚Ťe, era mai ca s─â-l omor. EMINESCU, O. I 80. 6. (Urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera c─â este cazul s─â..., a se cuveni. Nici c─â e de g├«ndit. ISPIRESCU, L.m 253. Oare nu-i de f─âcut vreo ╚Ömichirie, p─ân─â mai este ├«nc─â vreme? CREANG─é, P. 321. C. Verb auxiliar. I. Construit cu un participiu variabil, serve╚Öte la formarea conjug─ârii pasive. Nemaifiind sup─ârat de nimene, trage Ivan un somn de cele pope╚Öti. CREANG─é, P. 303. Virtu╚Ťi mari, fapte cumplite ├«╚Ťi s├«nt ╚Ťie cunoscute. ALEXANDRESCU, P. 133. ÔŚŐ (Cu repetarea pleonastic─â a participiului) Fost-am fost trimi╚Öi cu bine Din Suceava c─âtr─â tine. ALECSANDRI, P. A. 97. II. Construit cu un participiu invariabil formeaz─â timpuri compuse ale conjug─ârii active. 1. Cu viitorul I se formeaz─â viitorul anterior. Vom putea sta de vorb─â numai c├«nd voi fi terminat de scris. 2. Cu condi╚Ťionalul prezent se formeaz─â perfectul optativ condi╚Ťional. Zidul pieri ca ╚Öi cum n-ar fi mai fost. ISPIRESCU, L. 26. Tu e╚Öti uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. 3. Cu conjunctivul prezent se formeaz─â perfectul conjunctivului. Frate Nae, s─â fi fost el aici s─â m─â fiarb─â a╚Öa. CARAGIALE, O. I 45. 4. Cu infinitivul se formeaz─â perfectul infinitivului. Se poate l─âuda a fi ├«nv─â╚Ťat me╚Öte╚Öugul ├«n timp foarte scurt. 5. Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului se formeaz─â prezumtivul prezent ╚Öi perfect. Unde s-a fi g─âsind acel ├Ämp─ârat-Ro╚Ö... numai cel de pe comoar─â a fi ╚Ötiind. CREANG─é, P. 234. Oare a╚Öa fel de tineri s─â se fi afl├«nd mul╚Ťi ├«n lume? DR─éGHICI, R. 7. III. Construit cu un participiu invariabil sau cu gerunziul, serve╚Öte la alc─âtuirea formelor perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect. Tocmai pe c├«nd p─ârerea de r─âu ├«l ajunsese ╚Öi, mai ╚Öi dec├«t p├«n─â aici, erau trec├«nd printr-o p─âdure mare ╚Öi deas─â. ISPIRESCU, L. 109. O c─âsu╚Ť─â singuratic─â pe care era crescut ni╚Öte mu╚Öchi pletos. CREANG─é, P. 213. Te-ai fost dus. NEGRUZZI, S. I 6. ÔÇô Forme gramaticale: prez. ind. s├«nt (familiar ├«s, prescurtat -s), e╚Öti (pronun╚Ťat ie╚Öti), este (pronun╚Ťat ieste, prescurtat e, ├«i, i-), s├«nt├ęm (accentuat ╚Öi s├«╠üntem), s├«nte╚Ťi, s├«nt; imperfect eram (pronun╚Ťat ieram); perf. s. fui (regional fusei); conjunctiv s─â fiu; imperativ pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost.
e3 vb. v. fi
e1 (liter─â) s. m. / s. n., pl. e / ├ę-uri
e2 (sunet) s. m., pl. e
*E (aditiv alimentar) s. n., art. ├ę-ul; pl. ├ę-uri
e4 / ee interj.
ee v. e4.
erá v. fi
erái v. fi
erám v. fi
er├í╚Ťi v. fi
eráu v. fi
├ęste v. fi
ești v. fi
fi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. sunt, neacc. (pop.) -s (mi-s, ─â╚Ötia-s), (reg.) ├«s, 2 sg. e╚Öti [e pron. ie], 3 sg. ├ęste [e pron. ie], neacc. e [pron. ie], (fam.) -i (─âsta-i), (reg.) ├«i, 1 pl. s├║ntem, 2 pl. s├║nte╚Ťi; imperf. 1 er├ím, 2 sg. er├íi, 3 sg. er├í, 2 pl. er├í╚Ťi, 3 pl. er├íu [e pron. ie], perf. s. 1 sg. fus├ęi / fui, 1 pl. fus├ęr─âm / f├║r─âm, m.m.c.p. 1 sg. fus├ęsem, 1 pl. fus├ęser─âm; conj. prez. 1 sg. s─â fiu, 2 sg. s─â fii, 3 s─â fie; cond. prez. 3 ar fi / (├«n impreca╚Ťii) f├şr-ar; imper. 2 sg. fii, neg. nu fi, pl. (nu) fi╚Ťi; ger. fi├şnd (fi-ind); part. fost
fi1 (liter─â greceasc─â) s. m., pl. fi; ¤ć, ╬Ž
f├şe2 vb. v. fi
fii v. fi
!fi├şnd c─â (dat ~) loc. conjc╚Ť.
fui v. fi
f├║r─âm v. fi
fus├ęi v. fi
fus├ęr─âm v. fi
fus├ęsem v. fi
fus├ęser─âm v. fi
i-, -i, -i- vb. v. fi
i-e pr. + vb. (i-e frig)
i-i2 (reg.) pr. + vb. (i-i frig)
îi2 vb. v. fi
îs v. fi
-s v. fi
sunt v. fi
s├║ntem v. fi
s├║nte╚Ťi v. fi
╚Ťi-e pr. + vb. (╚Ťi-e cald)
*╚Ťi-i2 (pop.) pr. + vb. (╚Ťi-i frig)
E, e s. m. invar.
e/ee interj.
fi vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. sunt, neacc. s-,-s, ├«s, 2 sg. e╚Öti [e- pron. ie-], 3 sg. este [e- pron. ie-], neacc. e [pron. ie], i-, -i, ├«i, 1 pl. sunt├ęm/s├║ntem, 2 pl. sunt├ę╚Ťi/s├║nte╚Ťi, imperf. 1 sg. ╚Öi pl. er├ím, 2 sg. er├íi, 3 sg. er├í, 2 pl. er├í╚Ťi, 3 pl. er├íu [e- pron. ie-], perf. s. 1 sg. fus├ęi/fui, 1 pl. fus├ęr─âm/f├║r─âm, m. m. c. perf. 1 sg. fus├ęsem, 1 pl. fus├ęser─âm; conj. prez. 1 sg. f├şu, 2 sg. f├şi, 3 sg. ╚Öi pl. f├şe; imper. 2 sg. fii, neg. nu fi, pl. fi╚Ťi; ger. fi├şnd; part. fost
fi├şnd c─â vb. + conjc╚Ť.
├║ite-p├│pa-nu-e-p├│pa s. n.
FI vb. 1. v. tr─âi. 2. v. d─âinui. 3. v. afla. 4. a se afla, a se g─âsi, a sta. (Plicul este pe mas─â nedesf─âcut.) 5. a se afla, a figura, a se g─âsi, a se num─âra. (A fi printre invita╚Ťi.) 6. v. situa. 7. v. locui. 8. v. avea. 9. v. constitui. 10. v. ├«nsemna. 11. v. ├«nt├ómpla. 12. v. proveni. 13. v. trebui. 14. v. costa.
A fi Ôëá a lipsi
E- v. ex2-.
fi (sunt, fost), vb. ÔÇô 1. A fiin╚Ťa. ÔÇô 2. A sta. ÔÇô 3. A se g─âsi, a se afla. ÔÇô 4. A exista. ÔÇô 5. A tr─âi. ÔÇô 6. (Despre starea vremii) A se face (frumos, frig etc.). ÔÇô 7. A dura, a se men╚Ťine. ÔÇô 8. A fi de fa╚Ť─â. ÔÇô 9. A avea loc, a se ╚Ťine. ÔÇô 10. (Cu prep. cu) A fi adept. ÔÇô 11. (Cu prep. de) A merita, a fi demn de. ÔÇô 12. (Cu prep. a) A avea chef de. ÔÇô 13. (Cu conj. s─â) A trebui, a fi nevoie. 14. (Cu inf.) A trebui. Mr. escu, fut─â, hÔÇÖire╚Ö megl. s─âm, fost, ire, istr. escu, fost, fi. Lat. sum fui, al c─ârui inf. esse a fost ├«nlocuit de fi─ôri (Pu╚Öcariu 597; Candrea-Dens., 581; REW 3288; DAR). Cf. fiin╚Ť─â, firetic. A p─âstrat forma ├«nv. a optativului, ├«n formulele de impreca╚Ťie fire-ai, fire-ar. Comp. cu conjunctivul fie (cf. it. qualsisia, quando che sia); fiecare, pron.; fiece, adj.; fiecine, pron.; fiec├«nd, adv.; fiecum, adv.; fieunde, adv. (rar). Fiindc─â, conj. este un comp. de la c─â cu gerunziul fiind. Der. fire, s. f. (mod de a fi, caracter; natur─â; capacitate, crea╚Ťie; ├«nv., menstrua╚Ťie), al c─ârui sens de ÔÇ×natur─âÔÇŁ nu a fost bine explicat (cf. gr. ¤ć߯╗¤â╬╣¤é ÔÇ×natur─âÔÇŁ, de la ¤ć߯╗¤ë ÔÇ×a cre╚ÖteÔÇŁ); fire╚Ö (var. ├«nv. hire╚Ö), adj. (natural; originar, natural; real, autentic), cuv├«nt ├«nv.; firesc, adj. (natural); fire╚Öie, s. f. (├«nv., natur─â); fire╚Öte, adv. (├«n chip natural); nefiresc, adj. *care nu este firesc; artificial); fiitor, adj. (existent, viitor), crea╚Ťie artificial─â, ├«nv. Fiin╚Ť─â, s. f. (f─âptur─â; esen╚Ť─â, natural; prezen╚Ť─â; existen╚Ť─â), este un der. de la gerunziul fiind, cu suf. -in╚Ť─â, cf. u╚Öurin╚Ť─â, cuviin╚Ť─â, cerin╚Ť─â, etc. (Pu╚Öcariu 610 ╚Öi DAR, de la un lat. *fientia, echivalent popular de la essentia, ipotez─â plauzibil─â, dar nu ╚Öi necesar─â). ÔÇô Der. fiin╚Ťa, vb. (a exista, a se afla); fiin╚Ťesc, adj. (├«nv., real); nefiin╚Ť─â, s. f. (inexisten╚Ť─â); desfiin╚Ťa, vb. (a suprima, a reduce la nimic, a anula); ├«nfiin╚Ťa, vb. (a crea, a stabili, a funda; refl., a ap─ârea, a se produce; refl., a se prezenta); ├«nfiin╚Ť─âtor, adj. (fondator).
E interj. (se folose╚Öte pentru a exprima surpriz─â, admira╚Ťie, enervare, repro╚Ö, indiferen╚Ť─â etc.). /Onomat.
A FI sunt intranz. I. (cu func╚Ťie de verb predicativ) 1) A se afla ├«n realitate; a avea fiin╚Ť─â; a fiin╚Ťa; a exista. ÔŚŐ Este (sau e) ceva (la mijloc) exist─â ceva neclar (la mijloc). Este cum este treac─â-mearg─â. 2) A se afla de fa╚Ť─â; a se g─âsi ├«ntr-o anumit─â situa╚Ťie. Cartea este pe mas─â. Am fost la lucru. ÔŚŐ A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi ├«n joc a se afla ├«ntr-o situa╚Ťie critic─â. 3) A-╚Öi avea ob├ór╚Öia; a se trage; a proveni. De unde e╚Öti? 4) A se afla ├«n via╚Ť─â; a tr─âi; a vie╚Ťui. El nu mai este. ÔŚŐ C├ót vom fi ╚Öi vom tr─âi p├ón─â la sf├ór╚Öitul vie╚Ťii. 5) A avea loc; a se ├«nt├ómpla; a se petrece. Ce a fost a trecut. ÔŚŐ A fost odat─â ca nici odat─â formul─â cu care ├«ncep unele basme. 6) A avea o anumit─â valoare b─âneasc─â; a costa; a valora. C├ót e kilogramul de mere? II. (cu func╚Ťie de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume ├«n dativ ╚Öi urmat de un determinativ) Mi-i foame. Mi-a fost greu. ÔŚŐ A-i fi oarecum (a-i fi nu ╚Ötiu cum) a nu ├«ndr─âzni; a se ru╚Öina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau de cineva) a ├«ndr─âgi ceva (sau pe cineva). III. (cu func╚Ťie de verb semiauxiliar) Era s-o p─â╚Ťeasc─â. ├Äi era a c├ónta. IV. (cu func╚Ťie de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri ╚Öi timpuri compuse) Copiii vor fi dormind. S─â fi r─âmas. /<lat. sum, fui, fire
E m. a cincea liter─â a alfabetului.
fi (a) v. 1. a avea fiin╚Ť─â, a exista, a subsista; 2. a se afla. [Lat. FIERI].
sunt v. 1. ├«ntrebuin╚Ťat ca auxiliar pentru formarea verbelor, pasive: sunt l─âudat; 2. a exista: asta nu este; 3. a apar╚Ťine: cartea este a mea; 4. a fi originar: este din Br─âila; 5. a se afla: Slatina este pe Olt [Vechiu-rom. s├ónt = lat. SUNT (a treia persoan─â a pluralului luat─â ca singular)]. V. fi.
2) e (├«n est ├«─ş, -─ş) form─â neaccentuat─â ├«ld. este: e gre┼ş, nu e nimica. Dup─â ma─ş ╚Öi c├«nd se accentu─şaz─â se pune este: Nu ma─ş este. Este ceva? Este!
1) e m. A cincea liter─â a alfabetulu─ş latin: do─ş e sa┼ş do─ş de e.
3) e conj. (lat. ─Ľt, ╚Öi). Vech─ş. ─Čar, ╚Öi: Dumneze┼ş trufa╚Öilor potrive╚Öte-se, e smeri╚Ťilor d─â bun─âtate (Ps. S. 173, 5).
*4) e- sa┼ş ex-, prefix lat. care, ├«n cuv. moderne arat─â scoaterea, e╚Öirea, suprimarea, ca: epurez, emit, expulsez, ╚Öi corespunde cu vrom. s- ├«n scad.
├ęste ╚Öi ─ş├íste, pronun╚Ťat az─ş ─ş├ęste (lat. est), pers. III sing. a indicativulu─ş prezent d. verbu a fi. Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â numa─ş c├«nd e accentuat ╚Öi dup─â ma─ş: Este p├«ne? Este. Nu ma─ş este.
fi și (est, pop.) hi, inf. de la sînt.
hi verb, V. sînt.
3) -─ş verb. Est. Enclitic─â ├«ld. ├«─ş (e, este): nu-─ş nimica.
─ş├íste, V. este.
─ş├ęste, V. ─şaste.
3) ├«─ş, form─â estic─â ├«ld. e: aic─ş ├«─ş bine, casa ├«─ş (sa┼ş casa-─ş) alb─â. V. s├«nt.
├«╠üs ╚Öi -s, prescurtare din s├«nt c├«nd nu e accentuat, ca: ├«s aic─ş, nu-s aic─ş.
2) -s, form─â enclitic─â ├«ld. ├«s=s├«nt: e┼ş nu-s mort, e─ş nu-s acolo.
2) s├«nt, fost, a fi ╚Öi (est, pop.) hi v intr. (lat. s─şm, s─şmus, s─ştis, s─şnt [cl. sum, s┼şmus, estis, sunt], de unde sÔÇÖa f─âcut s├«m [az─ş ÔÇô s├«nt] sem, apo─ş s├«ntem, [az─ş s├«nt├ęm], set [apo─ş s├«nte╚Ť─ş, az─ş s├«nt├ę╚Ť─ş], s├«nt. E╚Öti, e ╚Öi este vin din es, est. Er├ím din ├ęram, er├ímus. Fu─ş din fui. Fus├ęt [az─ş fusese╚Ť─ş] din fuissetis. Fi┼ş, s─â fi┼ş din fiam. Fire din fieri. Fost e o form─â analogic─â din fuistes, a╚Ť─ş fost, or─ş fuissetis, a╚Ť─ş fi fost ╚Ö. a.). Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ca ajut─âtor la formarea pasivulu─ş: a fost prins. Exist, fiin╚Ťez: este Dumnezeu. ├Äs proprietatea (cu─şva), am ca st─âp├«n, ├«s de la, ╚Ťin de: carte asta e a mea, insula ╚śerpilor e a Rom─ânii─ş, acest ╚Öurub e al ma╚Öinii─ş (ma─ş des: de la ma╚Öin─â). ├Äs originar: eu ├«s din Gala╚Ťi. M─â aflu, m─â g─âsesc, ├«s situat: trupa e pe deal, ora╚Öu e ÔÇÖn vale. M─â fac, devin: ca s─â fi─ş c─âpitan, trebu─şe s─â ╚Öti─ş multe. M─ş-e a, doresc, m─ş-e poft─â: m─ş-e a m├«nca. M─ş-e c─â, m─ş-e fric─â c─â: m─ş-e c─â m─â vede. Era s─â, era aproape s─â, se putea s─â: era s─â zic, era s─â cad. Aic─ş e de mine, aic─ş e loc p. mine, aic─ş trebu─şe s─â tr─â─şesc e┼ş, aic─ş ├«m─ş place mie! ÔÇô C├«nd se accentuiaz─â ╚Öi dup─â ma─ş se zice s├«nt, ├ęste (ma─ş exact, ─şeste); c├«nd nu, ├«s, e (ma─ş exact ─şe, ├«n est i─ş): E╚Öt─ş viteaz? S├«nt! S├«nt vitej─ş? S├«nt! Este viteaz? Este! Ma─ş este vin? Nu ma─ş este! Ma─ş s├«nt mere? Nu ma─ş s├«nt! Neaccentuat: nu-s e┼ş de vin─â. Cine e (cine-─ş) acolo? Nu-s parale. ├Äs bolnav. ├Äs prea mul╚Ť─ş.- Sunt, suntem, sunte╚Ť─ş, ├«s latinizme inexistente ├«n limba rom├óneasc─â.
sunt, V. sînt.
FI vb. 1. a exista, a tr─âi, a vie╚Ťui, (rar) a fiin╚Ťa, (reg.) a l─âb─âdui, (├«nv.) a d─âinui. (C├«t ~, omul ├«nva╚Ť─â.) 2. a d─âinui, a dura, a exista, a se men╚Ťine, a se p─âstra, a se perpetua, a persista, a r─âm├«ne, a tr─âi, a ╚Ťine, (rar) a subzista, (├«nv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (C├«t va ~ lumea ╚Öi p─âm├«ntul; vechi obicei care ~ ╚Öi ast─âzi.) 3. a se afla, a exista, a se g─âsi, (pop.) a sta. (~ acolo m─ârfuri de bun─â calitate.) 4. a se afla, a se g─âsi, a sta. (Plicul ~ pe mas─â nedesf─âcut.) 5. a se afla, a figura, a se g─âsi, a se num─âra. (~ printre invita╚Ťi.) 6. a se afla, a se g─âsi, a se situa, a veni, (├«nv. ╚Öi pop.) a c─âdea. (Satul ~ pe Olt.) 7. a domicilia, a locui, a sta, a ╚Öedea, (pop.) a h─âl─âdui, a s─âl─â╚Ölui, (├«nv. ╚Öl reg.) a b─âciui, (reg.) a s─âl─â╚Öi, (├«nv.) a s─âl─â╚Öui. (Mama ~ la Bac─âu.) 8. a avea, a exista, a se g─âsi. (~ cine s─â m-ajute.) 9. a constitui, a forma, a ├«nsemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea principal─â a lucr─ârii.) 10. a ├«nsemna, a semnifica. (Ce ~ c├«nd visezi un porumbel?) 11. a se ├«nt├«mpla, a se petrece. (Cum a ~?) 12. a proveni, a se trage. (De unde ~?) 13. a trebui, a urma. (C├«nd va ~ s─â plec.) 14. a costa, a face, a reveni, (rar) a pre╚Ťui, (├«nv. ╚Öi reg.) a veni, (├«nv.) a costisi. (C├«t ~ metrul de stof─â?)
e 1. Numele celui de al cincilea sunet al gamei* ├«n nomenclatura alfabetic─â [v. not─â (1)], provenit─â de la latini prin intermediul teoreticienilor din ev. med. ├Än teoriile muzicale anglo-germ. actuale, e. este echivalentul lui mi*. Popoarele romanice au ├«nlocuit ├«n solmiza╚Ťie* literele prin silabe (e = mi). 2. Unii teoreticieni germ. de la ├«nceputul sec. 19 desemneaz─â prin literele majuscule (respectiv minuscule) acordurile* majore* ╚Öi minore*, obicei extins apoi ╚Öi la desemnarea tonalit─â╚Ťilor (2). (ex. E = trison major pe mi sau tonalitatea mi major; e = trison minor pe mi sau tonalitatea mi minor). 3. ├Än sistemul modurilor (I, 3) greg., e este final─â, pentru modurile 3 ╚Öi 4 (frigian ╚Öi hipofrigian). V. cifraj.
ADHUC SUB IUDICE LIS EST (lat.) procesul este ├«n curs de judecare ÔÇô Hora╚Ťiu ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 78. Referire la originea controversat─â a distihului elegiac. Indic─â, ├«n genere, o chestiune neelucidat─â.
ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate ÔÇô Suetoniu, ÔÇ×De vita XII CaesarumÔÇŁ, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie s─â treac─â acest r├óu ├«n fruntea armatei pe care o comanda. Indic─â o decizie irevocabil─â, luat─â dup─â ├«ndelungi ezit─âri.
ALIUD EST CELARE, ALIUD TACERE (lat.) una este s─â t─âinuie╚Öti, alta e s─â taci ÔÇô Discre╚Ťia ╚Öi complicitatea nu sunt unul ╚Öi acela╚Öi lucru.
ANCHÔÇÖ IO SONO PITTORE (it.) sunt ╚Öi eu pictor ÔÇô Exclama╚Ťie atribuit─â lui Coreggio ├«n fa╚Ťa tabloului ÔÇ×Sf├ónta CeciliaÔÇŁ al lui Rafael. Are un sens dublu: admirativ ╚Öi stimulativ.
ANTHROPOS ON TUT ISTHI KAI MEMNES AEI (A¤ů╬ޤü¤ë¤Ç╬┐╬ ¤ë╬Ż ¤ä╬┐╬Ż¤ä ¤░¤ç╬╣ ╬╝╬ş╬╝╬Ż╬Ě╬ ß╝Ç╬Á╬╣) (gr.) nu uita niciodat─â c─â e╚Öti om! ÔÇô Maxim─â apar╚Ťin├ónd poetului grec Philemon. Constituie un apel pentru p─âstrarea unei condi╚Ťii umane superioare ├«n orice ├«mprejurare.
BREVIS ESSE LABORO, OBSCURUS FIO (lat.) m─â str─âduiesc s─â fiu scurt ╚Öi devin obscur ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 25. O exprimare prea concis─â devine uneori neclar─â.
CAESAR NON SUPRA GRAMMATICOS (lat.) ├«mp─âratul nu este mai presus de gramatici ÔÇô Replic─â dat─â lui Sigismund de Luxemburg c├ónd, corectat de arhiepiscopul Placentius pentru o gre╚Öeal─â gramatical─â, ar fi spus: ÔÇ×Ego sum rex Romanus et supra grammaticamÔÇŁ (ÔÇ×Sunt ├«mp─ârat roman ╚Öi mai presus de gramatic─âÔÇŁ). V. ╚Öi Non est princeps supra leges, sed leges supra principem.
CAETERA DESIDERANTUR (DESUNT) (lat.) celelalte sunt de dorit (lipsesc) ÔÇô Men╚Ťiune pe o lucrare considerat─â incomplet─â.
CARTHAGINEM ESSE DELENDAM V. DELENDA (EST) CARTHAGO.
COMPARAISON NÔÇÖEST PAS RAISON (fr.) compara╚Ťia nu este ra╚Ťiune ÔÇô Compara╚Ťia nu poate fi invocat─â drept argument.
DELENDA (EST) CARTHAGO (lat.) Cartagina trebuie (s─â fie) distrus─â ÔÇô Adagiu dedus din ÔÇ×Ceterum censeo, Carthaginem esse delendamÔÇŁ (ÔÇ×Pe de alt─â parte, socot c─â Cartagina trebuie distrus─âÔÇŁ), cuvinte prin care Cato cel B─âtr├ón ├«╚Öi ├«ncheia discursurile ├«n Senat, reamintind romanilor c─â ora╚Öul ├«mpotriva c─âruia purtaser─â un r─âzboi ├«nd├órjit constituie o permanent─â amenin╚Ťare pentru ei. ├Än sens larg, idee obsedant─â.
DIGNUS EST INTRARE (lat.) este demn s─â intre ÔÇô ÔÇ×Dignus este intrare in nostro docto corporeÔÇŁ (ÔÇ×Este demn s─â intre ├«n ├«nv─â╚Ťatul nostru corpÔÇŁ). Formul─â solemn─â de acordare a titlului de doctor ├«n universit─â╚Ťile medievale, p─âstrat─â p├ón─â ast─âzi ├«n unele ╚Ť─âri. Are uneori un sens glume╚Ť.
DONEC ERIS FELIX, MULTOS NUMERABIS AMICOS (lat.) c├ót timp vei fi fericit, vei avea mul╚Ťi prieteni ÔÇô Ovidiu, ÔÇ×TristeleÔÇŁ, I, 9, 5-6. vers celebru al poetului, care, exilat la Tomis, se vede p─âr─âsit de to╚Ťi prietenii. V. ╚Öi Tempora si fuerint nubila, solus eris.
E s. m. invar. 1. A ╚Öaptea liter─â a alfabetului limbii rom├óne; sunet notat cu aceast─â liter─â (vocal─â prepalatal─â mijlocie nerotunjit─â). 2. (LOG.) Simbol pentru judecata universal-negativ─â. V. p─âtratul logic. 3. (MUZ.) Nota╚Ťie literal─â pentru sunetul mi. 4. (TEHN.) Simbol pentru modulul de elasticitate a materialelor (la o╚Ťel E = 21 x 104 N/m2).
e 1. (FIZ.) Simbol pentru sarcina electric─â elementar─â (e = 1,602 x 10-19 C). 2. (MAT.) Simbol pentru baza logaritmilor naturali (e = 2,718...).
EST ESCIO POROH V POROHOVNI╚ÜAH (đĽđíđóđČ Eđę├ő đčO╬íOX B đčO╬íOXOBđŁđśđŽAX) (rus.) mai este praf de pu╚Öc─â ├«n corneci ÔÇô Gogol, ÔÇ×Taras BulbaÔÇŁ. R─âspunsul cazacilor la ├«ntrebarea lui Taras Bulba. Exprim─â hot─âr├órea de a nu te da b─âtut ╚Öi de a rezista tuturor vitregiilor.
EST MODUS IN REBUS (lat.) este o m─âsur─â ├«n toate ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Satirae,ÔÇŁ I, 1, 106. Orice exces este reprobabil.
FIAT VOLUNTAS TUA! (lat.) fie voia Ta, fac─â-se voia Ta! ÔÇô Cuvinte din rug─âciunea ÔÇ×Pater NosterÔÇŁ (Tat─âl nostru) care se folosesc c├ónd cineva ├«╚Öi exprim─â, cu resemnare, acordul sau supunerea fa╚Ť─â de o hot─âr├óre sau decizie.
HOC ERAT IN VOTIS (lat.) asta ├«mi era dorin╚Ťa ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×SatiraeÔÇŁ, II, 6, 1. Sentiment de satisfac╚Ťie deplin─â la ├«ndeplinirea unei mari dorin╚Ťe.
HOMO HOMINI LUPUS EST (lat.) omul e lup pentru om ÔÇô Plaut, ÔÇ×AsinariaÔÇŁ, 2, 4, 88. Cuvinte reluate de Bacon, Hobbes ╚Öi de al╚Ťi g├ónditori moderni pentru a ilustra degenerarea rela╚Ťiilor dintre oameni, atunci c├ónd ac╚Ťiunile lor sunt dirijate de un egoism rapace.
HOMO RES SACRA HOMINI (lat.) omul e lucru sf├ónt pentru om ÔÇô Seneca, ÔÇ×Epistulae ad LucilliumÔÇŁ, 95, 35. Replic─â la maxima lui Plaut: Homo homini lupus.
HOMO SUM: HUMANI NIL A ME ALIENUM PUTO (lat.) sunt om: nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e str─âin ÔÇô Teren╚Ťiu, ÔÇ×Heauton timorumenosÔÇŁ, act. I, scena 1, 25. Vers devenit expresie a sentimentului de solidaritate uman─â.
I AM NOT WHAT I AM (engl.) nu sunt ceea ce sunt ÔÇô Shakespeare, ÔÇ×OthelloÔÇŁ, act. I. M─ârturisindu-╚Öi planurile diabolice, Iago se dezv─âluie ca un om cu dou─â fe╚Ťe.
ITA DIIS PLACUIT (lat.) a╚Öa le-a fost pe plac zeilor ÔÇô Cuvinte care ╚Ťin loc de explica╚Ťie la o m─âsur─â ilogic─â sau arbitrar─â, dar definitiv─â. Au ╚Öi un sens ironic.
JÔÇÖY SUIS, JÔÇÖY RESTE (fr.) aici sunt, aici r─âm├ón ÔÇô Replic─â atribuit─â mare╚Öalului Mac-Mahon, avertizat, dup─â cucerirea fortului Malkov, de iminen╚Ťa atacului. Hot─âr├óre neclintit─â de a nu ceda pozi╚Ťiile.
LÔÇÖ├ëTAT CÔÇÖEST MOI (fr.) statul sunt eu ÔÇô Cuvinte pe care Ludovic al XIV-lea le-ar fi rostit ├«n 1651 ├«n fa╚Ťa Statelor generale. Indic─â chintesen╚Ťa monarhiei absolute ╚Öi, prin extensie, tendin╚Ťele dictatoriale.
LÔÇÖHOMME EST N├ë LIBRE (fr.) omul s-a n─âscut liber ÔÇô J.-J. Rousseau, ÔÇ×Le contrat socialÔÇŁ, I.
LÔÇÖHOMME NÔÇÖEST QUÔÇÖUN ROSEAU, LE PLUS FAIBLE DE LA NATURE, MAIS CÔÇÖEST UN ROSEAU PENSANT (fr.) omul nu e dec├ót o trestie, cea mai fragil─â din natur─â, dar o trestie g├ónditoare ÔÇô Pascal, ÔÇ×Pens├ęesÔÇŁ, 347. De╚Öi este o f─âptur─â fragil─â, omul este puternic prin inteligen╚Ť─â.
ME, ME ADSUM QUI FECI! (lat.) sunt aici, eu, cel care am s─âv├ór╚Öit (aceast─â fapt─â) ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, IX, 427. T├ón─ârul troian Nisus ia asupra sa ├«ntreaga r─âspundere pentru omorurile s─âv├ór╚Öite ├«n tab─âra rutililor ├«mpreun─â cu prietenul s─âu Eurial pentru a-i salva acestuia via╚Ťa. Devotament prietenesc dus p├ón─â la sacrificiul suprem.
MORS NATURAE FINIS EST, NON POENA (lat.) moartea este sf├ór╚Öitul firesc, nu o pedeaps─â ÔÇô Cicero, ÔÇ×Pro MiloneÔÇŁ, 37, 101.
NATURALIA NON SUNT TURPIA (lat.) lucrurile fire╚Öti nu sunt ru╚Öinoase ÔÇô Principiu al ╚ścolii cinice.
NE QUID NIMIS (lat.) nimic s─â nu fie prea mult ÔÇô Teren╚Ťiu, ÔÇ×AndriaÔÇŁ, 61. Traducerea latin─â a devizei ÔÇ×Meden aganÔÇŁ (M╬Ě╬┤╬ş╬Ż ß╝Ç╬│╬▒¤ů) ├«nscris─â pe frontonul templului din Delfi. ├Ändemn la cump─âtare, la p─âstrarea m─âsurii.
NEMO IUDEX IN CAUSA SUA (lat.) nimeni nu este judec─âtor ├«n propriul s─âu proces ÔÇô Adagiu din dreptul roman. Nu po╚Ťi fi impar╚Ťial ├«n judecarea propriei cauze.
NEMO PATRIAM, QUIA MAGNA EST, AMAT SED QUIA SUA (lat.) nimeni nu-╚Öi iube╚Öte patria fiindc─â este mare, ci pentru c─â este a sa ÔÇô Seneca, ÔÇ×EpistulaeÔÇŁ, 66, 26.
NEMO PRAESUMITUR MALUS NISI PROBETUR (lat.) nimeni nu este socotit vinovat dac─â nu se dovede╚Öte (vinov─â╚Ťia) ÔÇô Principiu de drept roman.
NEMO PROPHETA IN PATRIA SUA (lat.) nimeni nu este profet ├«n ╚Ťara sa ÔÇô Luca, 4, 24.
NIL TERRIBILE NISI IPSE TIMOR (lat.) nimic nu este de temut ├«n afar─â de ├«ns─â╚Öi teama ÔÇô Fr. Bacon, ÔÇ×De dignitate et augmentis scentiarumÔÇŁ, II.
NON QUIA DIFFICILIA SUNT. NON AUDEMUS, SED QUIA NON AUDEMUS, DIFFICILIA SUNT (lat.) nu fiindc─â (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindc─â nu avem curaj, ele sunt grele ÔÇô Seneca, ÔÇ×Epistulae ad LucilliumÔÇŁ, 104, 26.
PER FAS ET NEFAS (lat.) prin ceea ce este ╚Öi prin ceea ce nu este ├«ng─âduit (de zei) ÔÇô Pe orice cale, f─âr─â a alege mijloacele.
PULVIS ET UMBRA SUMUS (lat.) suntem pulbere ╚Öi umbr─â ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×OdeÔÇŁ, IV, 7, 16. Cenu╚Ö─â ├«n urna funerar─â ╚Öi umbr─â ├«n Infern devenea omul, dup─â moarte, ├«n credin╚Ťa anticilor.
QUAE SUNT CAESARIS CAESARI V. REDDE CAESARI QUAE SUNT CAESARIS, ET QUAE SUNT DEI DEO
[aceast─â defini╚Ťie nu poate fi redistribuit─â]
QUOD NON EST IN ACTIS NON EST IN MUNDO (lat.) ceea ce nu este ├«n acte nu este pe lume ÔÇô Axiom─â juridic─â potrivit c─âreia un lucru neconsemnat printr-un act este ca ╚Öi inexistent.
REDDE CAESARI QUAE SUNT CAESARIS, ET QUAE SUNT DEI DEO (lat.) d─â-i Cezarului cele ce sunt ale Cezarului ╚Öi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu ÔÇô Matei, 22, 21. La ├«ntrebarea fariseilor dac─â trebuie s─â pl─âteasc─â tribut romanilor, Iisus a ar─âtat o moned─â pe care era gravat─â efigia ├«mp─âratului ╚Öi a dat acest r─âspuns. Sensul cuvintelor este: a da fiec─âruia ce i se cuvine.
SINT UT SUNT, AUT NON SINT (lat.) s─â fie ceea ce sunt, sau s─â nu fie ÔÇô R─âspunsul papei Clement al XIII-lea la cererea de a modifica regulamentul Ordinului iezui╚Ťilor. Atribuit ├«n mod eronat lui L. Ricci, generalul acestui ordin. Expresia hot─âr├órii ca o institu╚Ťie s─â nu-╚Öi dezic─â sarcinile fundamentale, caracteristice.
SIT TIBI TERRA LEVIS (S.T.T.L.) (lat.) fie-╚Ťi ╚Ť─âr├óna u╚Öoar─â ÔÇô Inscrip╚Ťie funerar─â cre╚Ötin─â reprezentat─â printr-un cerc t─âiat de o cruce ╚Öi av├ónd gravat ├«n fiecare sfert de cerc ini╚Ťiala unuia dintre cele patru cuvinte.
TE HOMINEM ESSE MEMENTO (lat.) ╚Ťine minte c─â e╚Öti om ÔÇô Formul─â prin care romanii atr─âgeau aten╚Ťia conduc─âtorilor s─â acorde semenilor lor considera╚Ťia cuvenit─â.
TESTIS UNUS, TESTIS NULLUS (lat.) un singur martor nu este martor ÔÇô Adagiu de drept. Depozi╚Ťia unui singur martor nu poate fi luat─â drept prob─â.
TO BE OR NOT TO BE, THAT IS THE QUESTION (engl.) a fi or a nu fi, iat─â ├«ntrebarea ÔÇô Shakespeare, ÔÇ×HamletÔÇŁ, act. III, scena 1. Vers celebru exprim├ónd esen╚Ťa ├«ndoielilor eroului shakespearian ├«n fa╚Ťa existen╚Ťei ╚Öi a mor╚Ťii. Ast─âzi, caracterizeaz─â adesea situa╚Ťii hot─âr├ótoare c├ónd e ├«n joc ├«ns─â╚Öi existen╚Ťa cuiva.
TUA RES AGITUR (lat.) e ├«n interesul t─âu ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×EpistulaeÔÇŁ, I, 18, 84.
ULTIMA FORSAN (lat.) e poate ultima (or─â) ÔÇô Inscrip╚Ťie pe cadranul unor orologii. Clipa prezent─â este, poate, ultima pe care o tr─âie╚Öti.
UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei s─â fii iubit, fii vrednic de iubire ÔÇô Ovidiu, ÔÇ×Ars amandiÔÇŁ, 2, 519.
a (nu) fi v─âzut cu ochi buni de c─âtre cineva expr. a (nu) avea parte de ├«ncrederea sau bun─âvoin╚Ťa cuiva.
a fi (to╚Ťi) o ap─â ╚Öi un p─âm├ónt expr. (peior. ÔÇô d. oameni) a fi (to╚Ťi) la fel de r─âi / de meschini etc.
a fi (prost) f─âcut gr─âmad─â expr. (iron.) a fi prost / nerod.
a fi / a veni de la coada vacii expr. a fi / a veni de la ╚Ťar─â.
a fi Adesgo expr. (înv. -d. femei) a fi elegantă; a purta ciorapi de mătase.
A FI ARESTAT a ajunge la salamet, a c─âdea, a c─âdea ├«n groap─â / ├«n harpon, a c─âdea pe bec, a fi dus la deal / la obor, a fi f─âcut ghem, a fi luat ├«n chirie, a fi luat ├«n baz─â, a fi pus ├«n ram─â, a intra dincolo, a intra ├«n vinerea seac─â, a intra la cucurigu / la ghilimele, a se l─âsa cu halagea, a lua calea putreziciunii, a pescui, a se retrage cu tor╚Ťe, a se turna cu fapt.
a fi atins de filoxer─â expr. (iron.) a fi nebun.
a fi b─âgat la salat─â expr. (de╚Ť.) a fi ├«nchis la sec╚Ťia restrictiv─â.
a fi b─ârbat expr. (de╚Ť.) a rezista la b─âtaie.
A FI BĂTUT a intra în fabrică, a încasa o bătaie / mardeală / papară, a o lua în barbă / la bâză / la freză, a o lua la moacă / la ochi, a o lua pe coajă, a o lua peste bot, a mânca bătaie, a mânca papară.
a fi bâtă expr. a fi complet pe dinafară / nepriceput într-un anumit domeniu.
A FI BEAT a se afuma, a da cu c─âciula-n c├óini, a se face, a se face afi╚Ö / cobz─â / coc─â, a fura luleaua neam╚Ťului, a intra cu liftul ├«n pom, a se ├«mb─âta turt─â, a lua cioc├órlanul de coad─â, a lua luleaua neam╚Ťului, a lua purceaua de coad─â, a se machi, a se matofi, a se matoli, a se matosi, a mirosi a cea╚Ť─â, a se pili, a prinde prepeli╚Ťa / purceaua de coad─â, a i se sui la cap, a se t─âm├óia, a se trosni, a se trotila, a se tufli, a se turci, a se turti, a umbla pe ╚Öapte c─âr─âri, a i se urca la cap, a se v─ârui, a se vopsi.
A FI BOGAT a avea cheag, a fi gros la pungă, a fi tare în gușă, a înota în aur / în bani.
a fi bolnav de nasulie expr. (adol., vulg.) a fi extrem de antipatic.
a fi cheal─â la pat expr. (er.) a fi frigid─â.
a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz expr. a se lăuda înainte de reușită.
a fi cu mortul pe el expr. (intl.) a avea asupra sa obiectul furat.
a fi dat cu ╚Ömul╚Ť expr. (├«nv.) 1. a fi la curent cu mersul evenimentelor. 2. a fi ├«nv─â╚Ťat cu greul. 3. (intl.) a fi versat / experimentat.
a fi de beleaua lumii expr. a fi comic / excentric.
a fi de br├óu cu cineva expr. a fi ├«n rela╚Ťii foarte apropiate cu cineva.
a fi domn (cu cineva) expr. a face o favoare (cuiva), a se purta frumos (cu cineva).
a fi dus cu funia ├«n larg expr. (intl.) 1. a-╚Öi m─ârturisi rapid vina (├«n anchet─â). 2. a se intimida ├«n fa╚Ťa anchetatorilor din cauza lipsei de experien╚Ť─â.
a fi dus la deal expr. (intl.) 1. a fi arestat. 2. a fi anchetat. 3. a fi închis.
a fi dus la obor expr. (intl.) a fi dus la deal (1., 3).
a fi dus la Sovata expr. a fi ├«nchis la sec╚Ťia restrictiv─â.
A FI EXAGERAT DE PRETEN╚ÜIOS a face gra╚Ťii / mofturi / mutre / nazuri / talente.
a fi fa╚Ť─â expr. 1. a fi prost. 2. a fi r─âuvoitor.
a fi fa╚Ť─â de pern─â expr. v. a fi fa╚Ť─â.
a fi f─âcut din lab─â expr. (vulg. ÔÇô d. oameni) a fi mototol / prost─ânac.
a fi făcut ghem (de către cineva) expr. a fi lovit / bătut. 2. a fi arestat, a fi închis.
a fi f─âcut lamp─â expr. (cart.) a fi ├«nvins la o diferen╚Ť─â mare de puncte; a pierde ├«ntr-o manier─â penibil─â.
a fi gros la pung─â expr. a fi foarte bogat.
a fi hoa╚Öc─â b─âtr├ón─â expr. a avea experien╚Ť─â de via╚Ť─â; a avea mult─â rutin─â.
a fi iute ca argintul expr. (d. oameni) a fi plin de energie.
a fi îmbrăcat la opt sute și un pol expr. a avea haine scumpe, a fi elegant.
a fi în budă / în pom expr. (reg., pop.) a avea necazuri mari.
a fi în bulan expr. (glum.) a avea noroc.
a fi în călduri expr. (pop.) 1. (d. mamiferele femele) a fi în perioada propice rutului. 2. (d. oameni) a se excita, a dori să facă dragoste.
a fi în cârdășie cu cineva expr. a se asocia cu cineva în scopul comiterii unor fapte ilegale.
a fi ├«n dogoreal─â expr. (intl.) a fi c─âutat de poli╚Ťie.
a fi ├«n gra╚Ťiile cuiva expr. a avea parte de ├«ncrederea / de bun─âvoin╚Ťa cuiva.
a fi ├«n ofsaid expr. 1. (├«n fotbal sau ├«n hochei) a fi ├«n pozi╚Ťie neregulamentar─â de joc ├«n terenul advers. 2. (fig.) a ac╚Ťiona ├«n mod necinstit, a comite un act ilegal. 3. (intl.) a nu fi la curent cu ultimele evenimente.
a fi ├«n pijama cu cineva expr. a fi foarte bun prieten cu cineva; a fi ├«n rela╚Ťii intime cu cineva.
a fi ├«n Postul Mare expr. 1. (intl.) a executa o condamnare mare sau cea mai mare dintre condamn─ârile primite p├ón─â atunci. 2. (de╚Ť.) a nu primi ra╚Ťia de m├óncare.
a fi ├«n pozi╚Ťie expr. (d. femei) a fi gravid─â.
a fi în primeneală expr. (intl.) a ieși de la închisoare.
a fi în rahat până în / la gât expr. (vulg.) a avea necazuri mari.
a fi în renovare expr. a fi internat în spital.
a fi ├«n ter╚Ť─â expr. (├«nv.) a nu avea bani, a avea o jen─â financiar─â.
a fi în tragere expr. (intl.) a fi bine dispus.
A FI ├ÄN╚śELAT a se fraieri, a ├«nghi╚Ťi corcodu╚Öa, a se l─âsa dus cu pre╚Öul / cu z─âh─ârelul, a se l─âsa dus de nas, a lua plas─â / ╚Ťeap─â, a se p├órli, a pica de fazan, a se pr─âji, a pune botul, (d. b─ârba╚Ťi) a purta coarne, a r─âm├óne de fazan.
a fi ├«ntr-o dung─â / ├«ntr-o parte expr. a fi nebun / ╚Ťicnit.
a fi la cheremul / discre╚Ťia cuiva expr. (pop.) a fi supus puterii abuzive sau capriciilor cuiva.
a fi la geam expr. (d. fete) a fi virgin─â.
a fi la gros / la mititica / la pârnaie / la răcoare expr. a fi închis, a fi la închisoare.
a fi la largul t─âu ╚Öi la str├ómtul altuia expr. (iron.) a-╚Ťi lua libert─â╚Ťi excesive, deranj├ónd pe cineva.
a fi la remorca cuiva expr. a depinde cu totul de cineva.
a fi lăsat la vatră expr. (mil.) a se elibera din armată; a trece în rezervă.
A FI L─éUD─éROS a se b─ârbieri, a-╚Öi burzului creasta, a se c─âca pe el, a se coco╚Öi, a-╚Öi da aere / ifose, a se da artist / artizanat / crocant / grande / leb─âd─â / mare / rotund, a se da mare scul─â de bascul─â, a face pe boierul / pe nebunuÔÇÖ, a fi cu bor╚Öul la foc ╚Öi cu pe╚Ötele ├«n iaz, a se ├«mp─âuna, a-i muri (cuiva) l─âud─âtorii, a se rupe ├«n figuri, a se sim╚Ťi miez, a-╚Öi ╚Ťine nasul pe sus, a umbla cu nasul pe sus, a umbla ├«n b─â╚Öini, a se umfla ├«n pene, a i se umfla (cuiva) pipota, a nu-╚Öi vedea lungul nasului.
a fi leat cu cineva expr. a fi de aceeași vârstă cu cineva.
a fi lovit de cutremur expr. (iron.) a fi fricos.
a fi luat în chirie expr. (intl.) a fi arestat.
a fi luat la baz─â expr. (intl.) a fi arestat de poli╚Ťie.
a fi luat la dans expr. (intl.) a fi interogat, a fi luat la întrebări.
a fi lung de / ├«n / la gheare / m├ón─â expr. a avea obiceiul s─â fure, a fi ho╚Ť.
a fi mai catolic dec├ót papa expr. a fi exagerat ├«n privin╚Ťa a ceea ce crede, spune sau face.
a fi mai cu mo╚Ť expr. a fi l─âud─âros / ├«nfumurat.
a fi mai fl─âm├ónd cu ochii dec├ót cu burta expr. a fi dornic de cunoa╚Ötere / de ├«nv─â╚Ť─âtur─â.
a fi mai scump─â a╚Ťa dec├ót fa╚Ťa expr. (d. un lucru) a fi ob╚Ťinut cu un efort mai mare dec├ót merit─â.
a fi mare otrav─â expr. (intl.) a fi rutinat, a avea o experien╚Ť─â bogat─â; a nu putea fi ├«n╚Öelat.
a fi mână spartă expr. a fi risipitor / cheltuitor.
a fi mobilat la mansard─â expr. a avea o cultur─â general─â solid─â, a fi ╚Öcolit / ├«nv─â╚Ťat.
A FI NEBUN a avea o lamp─â ars─â, a avea mu╚Öchi / pitici pe creier, a-i c├ónta sticle╚Ťii ├«n cap, a fi ├«ntr-o dung─â / ├«ntr-o parte, a-i fila (cuiva) o lamp─â, a-i lipsi o doag─â.
A FI NECINSTIT a călca strâmb, a umbla cu cioara vopsită, a umbla cu mega.
a fi nedospit─â expr. (d. fete) a fi virgin─â.
a fi negru în cerul gurii expr. 1. (d. câini) a fi rău. 2. (d. oameni) a afișa o atitudine caustică / ironică; a ironiza verbal.
A FI NELINI╚śTIT a face trei╚Öpe-pai╚Öpe, a sta ca pe ace / ca pe ou─â / ca pe spini, a sta cu sufletul la gur─â, a ╚Öedea ca pe ace / ca pe coji de ou─â / ca pe spini.
A FI NOROCOS a avea bulan, a fi în bulan, a-i pune Dumnezeu (cuiva) mâna în cap, a-i surâde norocul.
a fi numai craci expr. (d. femei) a avea picioarele lungi.
a fi numai gura de cineva expr. (peior.) a fi numai bun de gură, a fi lăudăros și ineficient.
a fi numai ochi și urechi expr. a fi foarte atent la ceea ce se întâmplă în jur.
a fi numai piele și os expr. (d. femei) a fi slab / sfrijit / firav.
a fi numai urechi expr. a asculta cu aten╚Ťie.
a fi ocn─â mare expr. (intl.) v. a fi otrav─â mare.
a fi pe cai mari expr. 1. a avea o pozi╚Ťie social─â bun─â; a avea o func╚Ťie important─â. 2. a fi sigur pe sine.
a fi pe dric / pe ducă / pe năsălie expr. 1. a fi pe moarte. 2. a fi pe punctul de a eșua.
a fi pe drojdie expr. a ajunge la fundul sacului, a nu mai avea nici un ban.
a fi pe faz─â expr. 1. a fi vigilent. 2. a fi st─âp├ón pe situa╚Ťie. 3. a profita de o ocazie.
a fi pe felie expr. (intl.) a da lovitura.
a fi pe felie cu cineva expr. a fi prieten cu cineva, a se ├«n╚Ťelege bine cu cineva.
a fi pe goană expr. (intl.) a-și părăsi domiciuliul pentru a se sustrage organelor de urmărire penală.
a fi pe nasoale expr. 1. (d. o situa╚Ťie) a fi dificil─â / nefavorabil─â. 2. (d. rela╚Ťiile interpersonale) a fi ├«ncordat.
a fi pe ro╚Öu / pe stop expr. (eufem. ÔÇô d. femei) a fi la menstrua╚Ťie / la ciclu.
a fi pe ╚Ömen (cu cineva) expr. a lucra m├ón─â-n m├ón─â (cu cineva) (├«n opera╚Ťiuni ilicite)
a fi pestri╚Ť la ma╚Ťe expr. (pop.) 1. a fi r─âu la suflet. 2. a fi foarte zg├órcit.
a fi picat din cer / din lună / din nori / din stele expr. 1. a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. 2. a fi rupt de realitatea imediată.
a fi piua-nt├ói expr. (├«n limbajul copiilor) a-╚Öi exprima dorin╚Ťa de a face primul o activitate pe care doresc s─â o desf─â╚Öoare mai mul╚Ťi participan╚Ťi.
a fi plecat la v├ój├óial─â expr. (intl.) 1. a ie╚Öi la plimbare. 2. a umbla dup─â femei, a ie╚Öi la ag─â╚Ťat. 3. a chefui, a petrece. 4. a ie╚Öi la furat.
a fi pocit la gur─â expr. a prevesti lucruri nepl─âcute, a face pronosticuri defavorabile.
a fi prieten la cataram─â / la toart─â (cu cineva) expr. a fi prieten foarte bun (cu cineva).
A FI PROST a da pe-afar─â de de╚Ötept─âciune, a fi fa╚Ť─â, a fi fa╚Ť─â de pern─â, a fi f─âcut gr─âmad─â, a veni cu pluta pe conduct─â.
a fi pus în ramă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis.
a fi pus la clift expr. (intl.) a fi îmbrăcat elegant.
a fi pus pe făraș / pe liber expr. a fi dat afară, a fi concediat.
a fi pus pe goan─â expr. (intl.) a fi urm─ârit de poli╚Ťie.
a fi pus pe rele expr. (er.) a avea apetit sexual; a fi excitat.
a fi răcit la gambetă expr. (iron., înv.) a fi aiurit, a fi ușor dezaxat.
a fi ridicat cu hoboca (de poli╚Ťie) expr. (intl.) a fi luat cu for╚Ťa, a fi dus cu ma╚Öina de interven╚Ťie a poli╚Ťiei.
A FI RISIPITOR a arunca (cu) banii pe fereastră, (d. alcoolici) a-și bea banii, a mânca banii cu lingura, a sparge (bani), a spânzura banii, a toca.
a fi rupt în coș de foame expr. (reg.) a fi foarte flămând.
a fi s─âtul p├ón─â-n g├ót expr. a numai suporta o stare de fapt / o situa╚Ťie; a nu mai r─âbda.
a fi scos de la naftalin─â expr. 1. a fi ├«nvechit / demodat / desuet. 2. a reveni ├«n aten╚Ťie dup─â o lung─â uitare.
a fi slobod la gur─â expr. a vorbi prea mult ╚Öi f─âr─â jen─â, dep─â╚Öind limitele bunei cuviin╚Ťe.
a fi speriat de bombe expr. a fi sperios din fire, a fi alarmist f─âr─â motiv.
a fi sub papuc expr. (d. b─ârba╚Ťi) a fi sub autoritatea deplin─â a so╚Ťiei / iubitei.
a fi taler cu dou─â fe╚Ťe expr. a fi ipocrit / f─â╚Ťarnic.
a fi tare în gură expr. (intl.) 1. a bârfi, a ponegri. 2. a fi intrigant. 3. a se certa urât; a face scandal.
a fi tare în gușă expr. (peior.) a fi bogat.
a fi t─âm├óie / tuf─â de Vene╚Ťia expr. a fi ignorant; a nu ╚Öti deloc.
a fi tob─â de carte expr. a fi foarte ├«nv─â╚Ťat / instruit.
a fi tot o apă expr. (d. oameni) a asuda, a năduși, a transpira abundent.
a fi trecut prin ciur și dârmon expr. a fi experimentat / versat.
a fi tuns cicero expr. (de╚Ť.) a fi tuns la chelie / la zero.
a fi ╚Ť─âran / de la ╚Ťar─â expr. (vulg.) a fi b─âd─âran / mojic; a fi r─âuvoitor.
A FI UIMIT a-i c─âdea falca / fa╚Ťa, a-i c─âdea ochii-n gur─â, a-i c─âdea plombele, a r─âm├óne afi╚Ö / bujbe / ca la dentist / cr─âc─ânat / cu gura c─âscat─â / masc─â / tablou, a-i sta (cuiva) ceasul.
a fi uns cu toate alifiile expr. a avea mare experien╚Ť─â; a fi versat; a nu putea fi ├«n╚Öelat.
a nu fi ├«n apele lui expr. a nu se sim╚Ťi bine; a fi indispus.
a nu fi s─ân─âtos dac─â nu... expr. a nu se putea ab╚Ťine de la ceva r─âu, a-i sta ├«n fire s─â fac─â ceva r─âu.
a nu fi u╚Ö─â de biseric─â expr. a-╚Öi ├«ng─âdui abateri de la morala religioas─â, a nu duce o via╚Ť─â pioas─â.
a nu-i fi (cuiva) boii acas─â expr. (pop.) a fi nec─âjit; a nu se sim╚Ťi bine.
a umbla cu uite popa, nu e popa expr. a fi inconsecvent, a fi nehot─âr├ót, a-╚Öi schimba cu u╚Öurin╚Ť─â p─ârerile, modul de a g├óndi ╚Öi de a ac╚Ťiona.
a-i fi (cuiva de ceva) cum îi este câinelui a linge sare expr. a nu dori deloc să se facă un anumit lucru.
a-i fi cald cu din╚Ťii ├«n gur─â expr. (adol.) a c─âuta motiv de ceart─â sau b─âtaie.
a-i fi cu b─ânat expr. (reg.) a se sup─âra; a se sim╚Ťi jignit / ofensat.
a-i fi paralel / (perfect) perpendicular expr. a-i fi indiferent.
ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda expr. v. ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba
e groas─â! expr. situa╚Ťia e foarte grav─â!
e pe bune expr. (stud.) situa╚Ťia e rezolvat─â; lucrurile stau bine.
e pe nasoale expr. (stud.) situa╚Ťia e grav─â / incert─â.
e pe vine expr. (glum.) vine imediat!; trebuia s─â apar─â din clip─â-n clip─â!
e tot un drac expr. 1. e la fel!; e totuna!. 2. mi-e indiferent!
fost-ai lele cât ai fost, dar te-ai dus pe pulă în jos expr. (obs.) timpul trece în mod implacabil.
halal să-i fie! expr. (peior.) să-i fie rușine!
mingea este în terenul lui... expr. (pub.) cel care trebuie să-și asume răspunderea este...
pe când era bunica fată expr. demult, cu mult timp în urmă, pe vremuri
Tel Aviv, a╚Öa e via╚Ťa expr. parafraz─â ironic─â a dictonului fran╚Ťuzesc ÔÇ×CÔÇÖest la vie!ÔÇŁ (folosit─â ├«n leg─âtur─â cu emigrarea ├«n Israel a unei mari p─âr╚Ťi a evreilor rom├óni).
╚Ťi-e cald cu din╚Ťii ├«n gur─â? expr. (adol.) stai cuminte, s─â nu iei b─âtaie!
├ÄS ÔÇô form─â popular─â de ind. prez. a verbului a fi. Eu ├«s...; ei / ele ├«s... ÔÇô V. fi [DEX ÔÇÖ98]

E dex online | sinonim

E definitie

Intrare: fi
fi verb grupa a IV-a conjugare neregulat─â
Intrare: e (subst.)
e 1 s.m.n. substantiv neutru substantiv masculin invariabil
Intrare: e (conjunc╚Ťie)
e conjunc╚Ťie
Intrare: e (interj.)
ee interjec╚Ťie
e 2 inv. interjec╚Ťie conjunc╚Ťie prefix