Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 9162:

DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.

Dărăcire dex online | sinonim

Dărăcire definitie