dăltíță sf [At: ODOBESCU, S. 1, 338 / Pl: ~țe / E: daltă + -iță] 1-14 Daltă (1-7) mică Si: dălticică (1-14), dăltuliță (1-14), dăltuș (1-14), dăltuță (1-14). 15 (Spc) Daltă mică folosită la cizelare și în lucrările de gravare în lemn, în metal, în piatră, linoleum, celuloid etc. 16 (Reg) Unealtă de oțel cu vârful ascuțit cu care se fac găuri (la curele, la opinci, la urechile oilor etc.). 17 (Reg) Potricală1. 18 Semn făcut cu potricala1 la urechia oilor, pentru a fi recunoscute (de proprietar).

DĂLTÍȚĂ, dăltițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui daltă; dăltuță. ♦ Daltă mică folosită la cizelare și în lucrările de gravare în lemn, linoleum, piatră, celuloid, material plastic etc. – Daltă + suf. -iță.

DĂLTÍȚĂ, dăltițe, s. f. Diminutiv al lui daltă; dăltuță. ♦ Daltă mică folosită la cizelare și în lucrările de gravare în lemn, linoleum, piatră, celuloid, material plastic etc. – Daltă + suf. -iță.

DĂLTÍȚĂ, dăltițe, s. f. Diminutiv al lui daltă. Lucră neobosit... cînd cu pinsula pictorului, cînd cu plumbul desemnatorului, cînd cu dăltița gravorului, ca să reprezente cerbii vînați. ODOBESCU, S. III 142.

dăltíță s. f., g.-d. art. dăltíței; pl. dăltíțe

dăltíță s. f., g.-d. art. dăltíței; pl. dăltíțe

DĂLTÍȚĂ s. (rar) dăltuță. (~ pentru gravori.)

DĂLTIȚĂ s. (rar) dăltuță. (~ pentru gravori.)