Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru duruitoare

dur─âito├íre sf [At: RESMERI╚Ü─é, D. / V: ~rui~ / Pl: ~t├│ri / E: dur─âi + -toare] (Reg) 1 Loc unde cade cu zgomot apa unui r├óu Si: cascad─â (1), cataract─â (2-3), dur─âitur─â. 2 Juc─ârie de copii Cf h├ór├óitoare. 3 Obiect care produce un zgomot puternic, cu care se sperie p─âs─ârile Si: cl─âmp─ânitoare (1), sb├órn─âitoare, sc├ór╚Ť├óitoare. 4 (Gm╚Ť) Vioar─â de calitate proast─â.
duruitoáre sf vz durăitoare
DURUITOÁRE, duruitori, s. f. (Mold.) Cascadă. Sub rîpa dreaptă a muntelui, scînteia o pînză de apă în cădere: acolo era o duruitoare. SADOVEANU, F. J. 372.
duruitoáre (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. duruitórii; pl. duruitóri
duruitoáre s. f., g.-d. art. duruitórii; pl. duruitóri
DURUITOÁRE s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.
duruitoare f. fam. scripc─â proast─â.
duruitoare s. v. CASCAD─é. CATARACT─é. C─éDERE DE AP─é.
DURUITOAREA, cascad─â ├«n dou─â trepte pe versantul de NV a masivului Ceahl─âu, la 1.200 m alt.; ├«n─âl╚Ťimea primei trepte 20 m, iar total─â 30 m. Obiectiv turistic ├«n apropiere de sta╚Ťiunea Dur─âu.

Duruitoare dex online | sinonim

Duruitoare definitie

Intrare: dur─âitoare
duruitoare substantiv feminin
dur─âitoare