Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 1077001:
duplicáre sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 118 / Pl: ~cắri / E: duplica] 1 (Înv) Dublare (1). 2 (Rar) Efectuare a unui duplicat1 Si: (rar) duplicație (2). 3 (Fon) Reduplicare. 4 (Gen) Accident cromozomial care duce la dublarea unui fragment de cromozom. 5 (Gen) Proces de separare a unei molecule ADN în două molecule fiice. 6 (Îs) ~a cubului Problemă celebră, pusă încă din Antichitate, prin care se propune determinarea muchiei unui cub al cărui volum să fie dublul volumului unui alt cub cu muchie dată.
Duplicare dex online | sinonim
Duplicare definitie
