duoden definitie

13 definiții pentru duoden

duodén sn [At: ANATOMIA, 101 / Pl: ~uri / E: fr duodenum, ger Duodenum, lat duodenum] (Atm) Segmentul inițial al intestinului subțire. modificată
DUODÉN, duodenuri, s. n. Segmentul inițial al intestinului subțire. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénum, lat. duodenum [digitorum].
DUODÉN, duodenuri, s. n. Segmentul inițial al intestinului subțire. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénum, lat. duodenum [digitorum].
DUODÉN s. n. Porțiune a intestinului subțire, începînd de la stomac și lungă de aproximativ 12 cm.
duodén (du-o-) s. n., pl. duodénuri
duodén s. n. (sil. du-o-), pl. duodénuri
DUODÉN s.n. (Anat.) Prima parte a intestinului subțire. [Pron. du-o-. / < fr. duodénum, cf. lat. duodenum].
DUODÉN1 s. n. prima parte a intestinului subțire, între pilor și jejun. (< fr. duodénum, lat. duodenum)
DUODEN2(O)- elem. „duoden”. (< fr. duodén/o/-, cf. lat. duodenum /digitorum/, de 12 /degete/)
DUODÉN n. Prima parte a intestinului subțire de la stomac în jos. /<fr. duodénum, lat. duodenum
* duodén n., pl. e saŭ urĭ (lat. medical. duodenum, d. lat. duodéni, cîte 12; duodenum digitorum, de 12 degete, fiind-că duodenu e lung de vre-o 12 degete). Anat. Acea parte din intestinu supțire care vine după stomah.
DUODÉN (< fr. {i}; {s} lat. duodenum [digitorum] „de 12 [degete]”) s. n. Porțiune inițială și fixă a intestinelui subțire, care înconjură capul pancreasului, cuprinsă între pilor și unghiul duodenojejunal, a cărui mucoasă secretă fermenți și alte substanțe cu rol în digestie. În d. se varsă bila și sucul pancreatic.
DUODEN-, v. DUODENO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a duodenului.

duoden dex

Intrare: duoden (subst.)
duoden 1 subst. substantiv neutru
  • silabisire: du-o-den
Intrare: duoden (pref.)
duoden 2 pref. element de compunere prefix