duodén sn [At: ANATOMIA, 101 / Pl: ~uri / E: fr duodenum, ger Duodenum, lat duodenum] (Atm) Segmentul inițial al intestinului subțire. modificată

DUODÉN, duodenuri, s. n. Segmentul inițial al intestinului subțire. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénum, lat. duodenum [digitorum].

DUODÉN, duodenuri, s. n. Segmentul inițial al intestinului subțire. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénum, lat. duodenum [digitorum].

DUODÉN s. n. Porțiune a intestinului subțire, începînd de la stomac și lungă de aproximativ 12 cm.

duodén (du-o-) s. n., pl. duodénuri

duodén s. n. (sil. du-o-), pl. duodénuri

DUODÉN s.n. (Anat.) Prima parte a intestinului subțire. [Pron. du-o-. / < fr. duodénum, cf. lat. duodenum].

DUODÉN1 s. n. prima parte a intestinului subțire, între pilor și jejun. (< fr. duodénum, lat. duodenum)

DUODEN2(O)- elem. „duoden”. (< fr. duodén/o/-, cf. lat. duodenum /digitorum/, de 12 /degete/)

DUODÉN n. Prima parte a intestinului subțire de la stomac în jos. /<fr. duodénum, lat. duodenum

* duodén n., pl. e saŭ urĭ (lat. medical. duodenum, d. lat. duodéni, cîte 12; duodenum digitorum, de 12 degete, fiind-că duodenu e lung de vre-o 12 degete). Anat. Acea parte din intestinu supțire care vine după stomah.

DUODÉN (< fr. {i}; {s} lat. duodenum [digitorum] „de 12 [degete]”) s. n. Porțiune inițială și fixă a intestinelui subțire, care înconjură capul pancreasului, cuprinsă între pilor și unghiul duodenojejunal, a cărui mucoasă secretă fermenți și alte substanțe cu rol în digestie. În d. se varsă bila și sucul pancreatic.

DUODEN-, v. DUODENO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a duodenului.