Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru duo

duo-2 [At: DN3 / P: du-o~ / E: it, lat duo] Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia: 1 Doi. 2 Dublu.
d├║o1 sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: fr duo] (Muz) Duet.[1] modificat─â
D├ÜO, duouri, s. n. (Muz.) Ansamblu de dou─â instrumente care execut─â ├«mpreun─â o compozi╚Ťie muzical─â, fiecare av├ónd o partitur─â separat─â; lucrare pentru acest ansamblu. ÔÇô Din fr. duo.
D├ÜO, duouri, s. n. (Muz.) Duet. ÔÇô Din fr. duo.
DÚO s. n. (Muz.) Duet. Începu un duo... prelung, naiv, sfîrșind cu o vijelie pătimașe. DELAVRANCEA, T. 47.
!d├║o s. n., art. d├║oul; pl. d├║ouri
d├║o s. n., art. du├│ul; pl. du├│uri
DÚO s. v. duet.
DÚO s.n. Duet. [Pron. du-o. / < it., fr. duo].
DUO- Element prim de compunere savant─â cu sensul de ÔÇ×doiÔÇŁ, ÔÇ×dubluÔÇŁ. [Pron. du-o-. / < it., lat. duo].
DÚO2 s. n. duet (2). (< it. duo)
DU(O)- elem. duo1-.
DUO1- elem. ÔÇ×doiÔÇŁ, ÔÇ×dubluÔÇŁ. (< fr. duo-, cf. lat. duo)
d├║o s. n. ÔÇô Compozi╚Ťie muzical─â executat─â pe dou─â voci. It. duo. ÔÇô Der. duet, s. n., din it. duetto; duetist, s. m., din fr. duettiste.
d├║o n., f─âr─â pl. (it. duo = due, do─ş). Duet.
DUO s. (MUZ.) duet. (~ dintr-o oper─â.)
duo (< fr. duo ÔÇ×duetÔÇŁ), pies─â pentru 2 instr. (monodice*, ├«ndeob╚Öte), identice sau nu. Denumirea se refer─â la num─ârul executan╚Ťilor sau al liniilor melodice. Piesele pentru pian la 4 m├óini sau pentru 2 piane sunt considerate d., nu ├«ns─â ╚Öi sonatele* pentru un instr. asociat cu pianul. Foarte uzitat ├«n sec. 18-19 ├«n lit. pedagogic─â de vl. Identificat uneori ├«n mod eronat cu duetul (1). V. bicinium.
DUO- ÔÇ×doi, dubluÔÇŁ. ÔŚŐ L. duo ÔÇ×doiÔÇŁ > fr. duo-, germ. id. > rom. duo-. Ôľí ~diod─â (v. di-, v. -od─â), s. f., tub electronic care cuprinde sub acela╚Öi ├«nveli╚Ö dou─â diode; ~pentod─â (v. pent/a-, v. -od─â), s. f., tub electronic care con╚Ťine sub acela╚Öi ├«nveli╚Ö dou─â pentode; ~triod─â (v. tri-, v. -od─â), s. f., tub electronic care cuprinde ├«ntr-un singur ├«nveli╚Ö dou─â triode.

Duo dex online | sinonim

Duo definitie

Intrare: duo (subst.)
duo subst. substantiv neutru
Intrare: duo (pref.)
duo pref.