Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru dumnezeire

dumn─âzei vt vz dumnezei2
dumnez─â├şre sf vz dumnezeire
dumneze├ş1 v [At: DA ms / Pzi: ~i├ęsc / E: dumnezeu cf ├«ndumnezei] A ├«ndumnezei.
dumneze├ş2 vi [At: COD. VOR. 9/6 / V: ~n─âz─â├ş / Pzi: ~i├ęsc / E: dumnezeu cf ├«ndumnezei] A ├«njura de Dumnezeu.
dumneze├şre sf [At: PSALT. 336/25 / V: ~z─â├ş~ / Pl: (rar) ~ri / E: dumnezei1] 1 Caracter divin Si: (├«nv) dumnezeie (1) 2 Divinitate. 3 Sfin╚Ťenie. 4 Religiozitate. modificat─â
DUMNEZE├ŹRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. [Pr.: -ze-i-] ÔÇô De la Dumnezeu.
DUMNEZE├ŹRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. ÔÇô Din Dumnezeu.
DUMNEZE├ŹRE s. f. Divinitate, dumnezeu. Omul acesta, care-l vedeam jur├«ndu-se... ╚Öi lu├«nd martur─â dumnezeirea... este un tr─âd─âtor. NEGRUZZI, S. I 51.
dumneze├şre s. f., g.-d. art. dumneze├şrii
dumneze├şre s. f., g.-d. art. dumneze├şrii
DUMNEZE├ŹRE s. (BIS.) 1. v. Dumnezeu. 2. v. cer.
DUMNEZE├ŹRE f. 1) Atribuire de calit─â╚Ťi dumnezeie╚Öti; divinizare. 2) Natur─â, caracter dumnezeiesc; divinitate. /Din Dumnezeu
dumneze├Č v. a pune ├«n r├óndul zeilor.
dumnezeire f. 1. deificare, divinizare; 2. divinitate: luând martură dumnezeirea NEGR.
2) dumneze─ş├ęsc v. tr. Divinizez, deific.
dumneze├şre f. Deificare, divinizare. Divinitate. Vech─ş. Evlavie. ÔÇô ├Än Ps. S. zeire.
DUMNEZEIRE s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeu, p─ârinte, providen╚Ť─â, puternicul (art.), st─âp├«nul (art.), tat─âl (art.), ziditorul (art.), (├«n limbajul bisericesc) prea├«naltul (art.), preaputernicul (art.), (├«nv. ╚Öi pop.) pronie, (pop.) sf├«ntul (art.), s├«ntul (art.), (├«nv.) atot╚Ťiitorul (art.), tvore╚Ť, zeu. 2. cer, divinitate, pronie, providen╚Ť─â. (~ s─â-l aib─â ├«n paz─â!)

Dumnezeire dex online | sinonim

Dumnezeire definitie

Intrare: dumnezeire
dumnezeire substantiv feminin
dumnez─âire
Intrare: dumnezei
dumnezei verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
dumn─âzei