dumnezeire definitie

2 intrări

17 definiții pentru dumnezeire

dumnăzei vt vz dumnezei2
dumnezăíre sf vz dumnezeire
dumnezeí1 v [At: DA ms / Pzi: ~iésc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A îndumnezei.
dumnezeí2 vi [At: COD. VOR. 9/6 / V: ~năzăí / Pzi: ~iésc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A înjura de Dumnezeu.
dumnezeíre sf [At: PSALT. 336/25 / V: ~zăí~ / Pl: (rar) ~ri / E: dumnezei1] 1 Caracter divin Si: (înv) dumnezeie (1) 2 Divinitate. 3 Sfințenie. 4 Religiozitate. modificată
DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. [Pr.: -ze-i-] – De la Dumnezeu.
DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. – Din Dumnezeu.
DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate, dumnezeu. Omul acesta, care-l vedeam jurîndu-se... și luînd martură dumnezeirea... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51.
dumnezeíre s. f., g.-d. art. dumnezeírii
dumnezeíre s. f., g.-d. art. dumnezeírii
DUMNEZEÍRE s. (BIS.) 1. v. Dumnezeu. 2. v. cer.
DUMNEZEÍRE f. 1) Atribuire de calități dumnezeiești; divinizare. 2) Natură, caracter dumnezeiesc; divinitate. /Din Dumnezeu
dumnezeì v. a pune în rândul zeilor.
dumnezeire f. 1. deificare, divinizare; 2. divinitate: luând martură dumnezeirea NEGR.
2) dumnezeĭésc v. tr. Divinizez, deific.
dumnezeíre f. Deificare, divinizare. Divinitate. Vechĭ. Evlavie. – În Ps. S. zeire.
DUMNEZEIRE s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. și pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotțiitorul (art.), tvoreț, zeu. 2. cer, divinitate, pronie, providență. (~ să-l aibă în pază!)

dumnezeire dex

Intrare: dumnezeire
dumnezeire substantiv feminin
dumnezăire
Intrare: dumnezei
dumnezei verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
dumnăzei