dumnezeíe sf [At: CORESI, EV. 139/7 / Pl: ns ~zéi / E: dumnezeu + -ie] (înv) 1-4 Dumnezeire (1-4).

DUMNEZÉIE s. f. (Rar) Zeiță. – De la Dumnezeu.

DUMNEZÉIE s. f. (Rar) Zeiță. – Din Dumnezeu.

DUMNEZÉIE s. f. (Neobișnuit) Zeiță. A creat pe pînza goală pe madona dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surîsul blînd, vergin. EMINESCU, O. I 29.

dumnezéie (rar) s. f., art. dumnezéia, g.-d. dumnezéie, art. dumnezéiei

dumnezéie s. f., art. dumnezéia, g.-d. dumnezéie, art. dumnezéiei

DUMNEZÉIE s. v. zeiță.

Dumnezee f. (poetic) Maica Domnului: o, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezee EM.

dumnezeie s. v. ZEIȚĂ.