dumnealui definitie

32 definiții pentru dumnealui

domilor sale ppl vz dumneasa
domnia lúi ppl vz dumnealui
domnii lúi ppl vz dumnealui modificată
dumiealúi ppl vz dumnealui corectată
dumielúi ppr vz dumnealui
dumiilúi ppl vz dumnealui[1] modificată
dumilúi ppl vz dumnealui
dumnealór ppl vz dumnealui
dumnealúi, dumneaéi ppl [At: CORESI, EV. 1 / V: domnia-lúi, (înv) domnii lúi, ~mialúi, ~miealúi, ~mielúi, ~miilúi, ~milúi, ~elúi, ~nialúi, ~nielúi, ~nilúi, ~mialúi, ~mielúi, ~mulúi / Pl: ~lór / E: Domnia + lui (ei, lor)] 1 (Înv; pus înaintea numelor proprii, a numelor ce indică titluri, ranguri boierești) Arată respectul vorbitorului. 2 (Îvr; înaintea unui nume de rudenie) Indică reverența. 3 (Înv) Pronume de politețe pentru persoana a treia. 4 (Fam; înv; când vorbește soția ) Soț. 5 (Fam; înv; când vorbește soțul) Soție.
dumnelór ppl vz dumnealui
dumnelúi ppl vz dumnealui
dumnialúi ppl vz dumnealui
dumnialúi ppl vz dumnealui
dumnielúi ppl vz dumnealui
dumníilor lór ppl vz dumnealui[1] modificată
dumnilúi ppl vz dumnealui
dumulúi ppr vz dumnealui
DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. m. și f. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialúi pron. pers. m., dumneéi pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).
DUMNEÉI pron. pers. f. v. dumnealui.
DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialúi pron. pers. m., dumneéi pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).
DUMNEÉI pron. pers. f. v. dumnealui.
DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 3 sg., fără forme cazuale de genitiv-dativ. V. domnia-lui. Lui D. Costică nu-i scriu, fiindcă dumnealui, o dată ce-a pus mîna pe dv., m-a dat cu totul uitării. CARAGIALE, O. VII 6. Dacă văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească. ISPIRESCU, L. 105. ◊ (Familiar, învechit și popular, ține locul cuvintelor «soț» sau «soție») Ai întîlnit... pe alde dumnealui? DELAVRANCEA, S. 216. (Chirița:) Un răvaș de la dumnealui?... Adă-l încoaci. ALECSANDRI, T. I 133. De cînd s-o dus dumnealui, N-am dat gură nimărui. ȘEZ. III 159. – Variante: domnialúi (ODOBESCU, S. III 90) pron. pers., (Mold.) dumneéi (CARAGIALE, O. I 89, NEGRUZZI, S. I 90) pron. pers. f.
DUMNEÉI pron. pers. f. v. dumnealui.
!dumnealúi pr. m., f. dumneaéi; pl. m. și f. dumnealór
dumneaéi pr., abr. d-ei
dumnealór pr., abr. d-lor
dumnealúi pr., abr. d-lui
DUMNEAÉI pron. v. ea.
DUMNEALÚI pron. v. el.
DUMNEALÚI dumneaéi (dumnealór) pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. /domnia + lui (ei, lor)
dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie.
DUMNEALUI pron. dînsul, el, (pop.) dumneasa, (înv.) nusul. (~ m-a invitat.)

dumnealui dex

Intrare: dumnealui
dumnealui pronume personal
dumneei
dumialui
dumiilui
domilor sale
domnia lui
domnii lui
dumilui
dumielui
dumnealor
dumnelor
dumnelui
dumnialui
dumnielui
dumniilor lor
dumnilui
dumului