Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru dumesnici

dom├ęsnic, ~─â a vz dumesnic
domesnic├ş v vz dumesnici
dum├ęsnic, ~─â a [At: PRAV. 34 / V: (├«nv) ~stn~, (reg) ~├ę╚Ön~, (├«rg) dom~, (├«nv) dom├ęstn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat domesticus cf vsl đ┤đżđ╝đ░ĐüĐéđŞđŻđżĐâ] (├Änv) 1 (Reg; d. animale) Domestic. 2 (D. m├ónc─âruri) Care e preparat─â din carne de animal domestic. 3 (D. oameni) Civilizat. 4 (Pex; d. oameni) Bl├ónd. 5 (Reg; d. animale) Care nu se sperie Si: bl├ónd. 6 Casnic. 7 (Pex) Familial. 8 (Reg; d. p─âm├ónt) Cultivat. 9 (Reg; d. plante) Roditoare. 10 (Reg; d. iarb─â) Fraged─â.
dumesnic├ş [At: (a. 1746) DOC, ap. TDRG / V: ~stn~, ~mis, dom~ / Pzi: ~ic├ęsc / E: dumesnic] (├Änv) 1-2 vtr A (se) domestici. 3-4 vtr A (se) civiliza. 5 vt A face locuibil un teren. 6 vt A des╚Ťeleni teren.
dum├ęstnic, ~─â a vz dumesnic
dumestnic├ş v vz dumesnici
dum├ę╚Önic, ~─â a vz dumesnic
dumisnic├ş v vz dumesnici
DUM├ëSNIC, -─é, dumesnici, -ce, adj. (├Änv.; despre animale) Domestic (1). ÔÇô Lat. domesticus (sub influen╚Ťa sl. doma┼ít─şn┼ş).
DUMESNIC├Ź, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv.) A (se) domestici. ÔÇô Din dumesnic.
DUM├ëSNIC, -─é, dumesnici, -ce, adj. (├Änv.; despre animale) Domestic (1). ÔÇô Lat. domesticus (sub influen╚Ťa sl. doma┼ít─şn┼ş).
DUMESNIC├Ź, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv.) A (se) domestici. ÔÇô Din dumesnic.
DOMESNIC├Ź vb. IV v. dumesnici.
DUM├ëSNIC, -─é, dumesnici, -e, adj. (├Änvechit) Domestic. Chiar bivolii dumesnici de el se r─âzle╚Ťesc. ALECSANDRI, la TDRG. Caprele nu fug de vite, ├«s mai dumesnice. ╚śEZ. VII 180.
DUMESNIC├Ź, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. (├Änvechit) A domestici. ÔŚŐ Refl. (Atestat ├«n forma domesnici) [Graurii] se domesnicesc bine ├«n colivie. ODOBESCU, S. III 31. Tigrul, sub pinsula lui, se ├«mbl├«nze╚Öte, pantera se ├«nmoaie, leul se domesnice╚Öte. id. ib. I 140. ÔÇô Variant─â: domesnic├ş vb. IV.
DOMESNIC├Ź vb. IV. v. dumesnici.
dum├ęsnic (├«nv.) adj. m., pl. dum├ęsnici; f. dum├ęsnic─â, pl. dum├ęsnice
dumesnic├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dumesnic├ęsc, imperf. 3 sg. dumesnice├í; conj. prez. 3 s─â dumesnice├ísc─â
dum├ęsnic adj. m., pl. dum├ęsnici; f. sg. dum├ęsnic─â, pl. dum├ęsnice
dumesnic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dumesnic├ęsc, imperf. 3 sg. dumesnice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dumesnice├ísc─â
DUMÉSNIC adj. v. domestic.
DUMESNIC├Ź vb. v. domestici, ├«mbl├ónzi.
domesnic a. domestic, blând: au venit sălbaticii să împace domesnicii PANN. [V. dumesnic].
dumesnic (domesnic) a. ├«mbl├ónzit: chiar bivolii dumesnici de el se r─âsl─â╚Ťesc AL. [Cf. lat. DOMESTICUS, influen╚Ťat de sinonimul slav DUMA╚ś─ČN─Č].
dom├ęsnic V. dumesnic.
dum├ęsnic, -├ęstnic ╚Öi -estic, -─â adj. (lat. dăĺm─Ľsticus, infl. ╚Öi de vsl. doma┼ít─şn─ş, doma┼í─şn─ş, domestic). Vech─ş. Domestic. Fals domesnic la uni─ş autor─ş modern─ş.
dumesnic├ęsc v. tr. (ma─ş vech─ş ╚Öi dumesticesc ╚Öi dumestnicesc). Vech─ş. Domesticesc.
dumesnic adj. v. DOMESTIC.
dumesnici vb. v. DOMESTICI. ÎMBLÎNZI.

Dumesnici dex online | sinonim

Dumesnici definitie

Intrare: dumesnic
dumesnic adjectiv
domesnic
dumestnic
dumeșnic
Intrare: dumesnici
dumesnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
dumisnici
dumestnici
domesnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a