domésnic, ~ă a vz dumesnic

domesnicí v vz dumesnici

dumésnic, ~ă a [At: PRAV. 34 / V: (înv) ~stn~, (reg) ~éșn~, (îrg) dom~, (înv) doméstn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat domesticus cf vsl домастиноу] (Înv) 1 (Reg; d. animale) Domestic. 2 (D. mâncăruri) Care e preparată din carne de animal domestic. 3 (D. oameni) Civilizat. 4 (Pex; d. oameni) Blând. 5 (Reg; d. animale) Care nu se sperie Si: blând. 6 Casnic. 7 (Pex) Familial. 8 (Reg; d. pământ) Cultivat. 9 (Reg; d. plante) Roditoare. 10 (Reg; d. iarbă) Fragedă.

dumesnicí [At: (a. 1746) DOC, ap. TDRG / V: ~stn~, ~mis, dom~ / Pzi: ~icésc / E: dumesnic] (Înv) 1-2 vtr A (se) domestici. 3-4 vtr A (se) civiliza. 5 vt A face locuibil un teren. 6 vt A desțeleni teren.

duméstnic, ~ă a vz dumesnic

dumestnicí v vz dumesnici

duméșnic, ~ă a vz dumesnic

dumisnicí v vz dumesnici

DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

DOMESNICÍ vb. IV v. dumesnici.

DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -e, adj. (Învechit) Domestic. Chiar bivolii dumesnici de el se răzlețesc. ALECSANDRI, la TDRG. Caprele nu fug de vite, îs mai dumesnice. ȘEZ. VII 180.

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A domestici. ◊ Refl. (Atestat în forma domesnici) [Graurii] se domesnicesc bine în colivie. ODOBESCU, S. III 31. Tigrul, sub pinsula lui, se îmblînzește, pantera se înmoaie, leul se domesnicește. id. ib. I 140. – Variantă: domesnicí vb. IV.

DOMESNICÍ vb. IV. v. dumesnici.

dumésnic (înv.) adj. m., pl. dumésnici; f. dumésnică, pl. dumésnice

dumesnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 să dumesniceáscă

dumésnic adj. m., pl. dumésnici; f. sg. dumésnică, pl. dumésnice

dumesnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumesniceáscă

DUMÉSNIC adj. v. domestic.

DUMESNICÍ vb. v. domestici, îmblânzi.

domesnic a. domestic, blând: au venit sălbaticii să împace domesnicii PANN. [V. dumesnic].

dumesnic (domesnic) a. îmblânzit: chiar bivolii dumesnici de el se răslățesc AL. [Cf. lat. DOMESTICUS, influențat de sinonimul slav DUMAȘĬNĬ].

domésnic V. dumesnic.

dumésnic, -éstnic și -estic, -ă adj. (lat. dǒmĕsticus, infl. și de vsl. domaštĭnĭ, domašĭnĭ, domestic). Vechĭ. Domestic. Fals domesnic la uniĭ autorĭ modernĭ.

dumesnicésc v. tr. (maĭ vechĭ și dumesticesc și dumestnicesc). Vechĭ. Domesticesc.

dumesnic adj. v. DOMESTIC.

dumesnici vb. v. DOMESTICI. ÎMBLÎNZI.