Dicționare ale limbii române

2 intrări

29 definiții pentru dumesnici

domésnic, ~ă a vz dumesnic
domesnicí v vz dumesnici
dumésnic, ~ă a [At: PRAV. 34 / V: (înv) ~stn~, (reg) ~éșn~, (îrg) dom~, (înv) doméstn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat domesticus cf vsl домастиноу] (Înv) 1 (Reg; d. animale) Domestic. 2 (D. mâncăruri) Care e preparată din carne de animal domestic. 3 (D. oameni) Civilizat. 4 (Pex; d. oameni) Blând. 5 (Reg; d. animale) Care nu se sperie Si: blând. 6 Casnic. 7 (Pex) Familial. 8 (Reg; d. pământ) Cultivat. 9 (Reg; d. plante) Roditoare. 10 (Reg; d. iarbă) Fragedă.
dumesnicí [At: (a. 1746) DOC, ap. TDRG / V: ~stn~, ~mis, dom~ / Pzi: ~icésc / E: dumesnic] (Înv) 1-2 vtr A (se) domestici. 3-4 vtr A (se) civiliza. 5 vt A face locuibil un teren. 6 vt A desțeleni teren.
duméstnic, ~ă a vz dumesnic
dumestnicí v vz dumesnici
duméșnic, ~ă a vz dumesnic
dumisnicí v vz dumesnici
DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).
DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.
DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).
DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.
DOMESNICÍ vb. IV v. dumesnici.
DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -e, adj. (Învechit) Domestic. Chiar bivolii dumesnici de el se răzlețesc. ALECSANDRI, la TDRG. Caprele nu fug de vite, îs mai dumesnice. ȘEZ. VII 180.
DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A domestici. ◊ Refl. (Atestat în forma domesnici) [Graurii] se domesnicesc bine în colivie. ODOBESCU, S. III 31. Tigrul, sub pinsula lui, se îmblînzește, pantera se înmoaie, leul se domesnicește. id. ib. I 140. – Variantă: domesnicí vb. IV.
DOMESNICÍ vb. IV. v. dumesnici.
dumésnic (înv.) adj. m., pl. dumésnici; f. dumésnică, pl. dumésnice
dumesnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 să dumesniceáscă
dumésnic adj. m., pl. dumésnici; f. sg. dumésnică, pl. dumésnice
dumesnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumesniceáscă
DUMÉSNIC adj. v. domestic.
DUMESNICÍ vb. v. domestici, îmblânzi.
domesnic a. domestic, blând: au venit sălbaticii să împace domesnicii PANN. [V. dumesnic].
dumesnic (domesnic) a. îmblânzit: chiar bivolii dumesnici de el se răslățesc AL. [Cf. lat. DOMESTICUS, influențat de sinonimul slav DUMAȘĬNĬ].
domésnic V. dumesnic.
dumésnic, -éstnic și -estic, -ă adj. (lat. dǒmĕsticus, infl. și de vsl. domaštĭnĭ, domašĭnĭ, domestic). Vechĭ. Domestic. Fals domesnic la uniĭ autorĭ modernĭ.
dumesnicésc v. tr. (maĭ vechĭ și dumesticesc și dumestnicesc). Vechĭ. Domesticesc.
dumesnic adj. v. DOMESTIC.
dumesnici vb. v. DOMESTICI. ÎMBLÎNZI.

dumesnici definitie

dumesnici dex

Intrare: dumesnic
dumesnic adjectiv
domesnic
dumestnic
dumeșnic
Intrare: dumesnici
dumesnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
dumisnici
dumestnici
domesnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a