domeavóstră ppl vz dumneavoastră

domevoástră ppl vz dumneavoastră

domiavoástră ppl vz dumneavoastră

domitále ppl vz dumneata

domneavóstră ppr vz dumneavoastră

dómnelor voástre ppl vz dumneavoastră^[1] modificată

domnelóriu voastre ppl vz dumneavoastră

domnetá ppl vz dumneata

domnetále ppl vz dumneata

domnevóstră ppl vz dumneavoastră

domnia-tá ppl vz dumneata

domnia-voástră ppl vz dumneavoastră

domniile vóastre ppl vz dumneavoastră modificată

domníilor voastre ppl vz dumneavoastră modificată

domnilor voástre ppl vz dumneavoastră

domnitá ppl vz dumneata

domnitále ppl vz dumneata

dumatá ppl vz dumneata

dumătá ppl vz dumneata

dumeatá ppl vz dumneata

dumetá ppl vz dumneata

dumiatá ppl vz dumneata

dumiavoástră ppl vz dumneavoastră

dúmile voástre ppl vz dumneavoastră

dúmilor sále ppl vz dumneavoastră

dúmilor voástre ppl vz dumneavoastră

duminitále ppl vz dumneata

dumitá ppl vz dumneata

dumitále ppl vz dumneata.

dumnatá ppl vz dumneata

dumneatá ppl [At: (a. 1521) HURMUZACHI XI, 843 / V: (reg) domnía tá, (pop) domitále, domnetá, domnetále, domnietále, domnitále, ~le, (îvr) ~minitále, (înv) ~natá, ~netá, ~niatá, ~nitále, ~nitálea, (reg) dumatá, dumătá, dumeatá, dumetá, dumiatá, dumitá, dumitále, dumnietále, dunitá, doimitále, mnetá, mnitále, neatá, nitále / GD: ~mitále / E: Domnia + ta] (Înv) Arată respectul față de interlocutor.

dumneatále ppl vz dumneata

dumneavoástră ppr [At: (a. 1619) CUV. D. BĂTR. II, 120/2 / V: domnia-voástră, (îrg) dumvástră, ~niavoástră, ~nioástră, (înv) ~niavóstră, ~vóstră, domiavoástră, domíile voástre, domneavoástră, domneavóstră, dómnelor voástre, dómnilor voástre, dúmneloriu voástre, dúmile voástre, (fam) mneavoástră / S și: d-voastră / Pl: (îrg) dumile-voá~ / GD: (îrg) dúmilor-voá~, (înv) dumníilor voastre, dómnielur-voá~, dómnelor-voástre, dúmilor-voástre, (îrg) dúmnilor-voá~ / E: Domnia + voastră] 1 Pronume de politețe pentru persoana a doua singular și plural. 2 (Înv; pus după un vocativ) Termen de adresare reverențios. 3 (Înv; îe) Voie la ~ ca la banu’ Ghica Persoana în cauză are dreptul și puterea de a face ceea ce vrea (sau un anumit lucru).^[1] modificată

dumneavóstră ppr vz dumneavoastră

dumnelóriu voástre ppl vz dumneavoastră

dumnetá ppl vz dumneata

dumniatá ppl vz dumneata

dumniavoástră ppl vz dumneavoastră

dumníe tále ppl vz dumitale

dumnioástră ppl vz dumneavoastră

dumnitále ppl vz dumneata

dumnitálea ppl vz dumneata

dumoástră ppl vz dumneavoastră

duniatá ppl vz dumneata

dunitále ppl vz dumneata

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. [Gen.-dat. dumitale (abr. d-tale). – Var.: (înv. și reg.) dumnetá, dumneatále pron. pers.] – Domnia + ta.

DUMNEATÁLE pron. pers. v. dumneata.

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron.] – Domnia + voastră.

DUMNETÁ pron. pers. v. dumneata.

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. [Gen.-dat. dumitale (scris prescurtat d-tale). – Var.: (înv. și reg.) dumnetá, dumneatále pron. pers.] – Domnia + ta.

DUMNEATÁLE pron. pers. v. dumneata.

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron. pers.] – Domnia + voastră.

DUMNETÁ pron. pers. v. dumneata.

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 2 sg. V. domnia-ta, mata. Nu te-ai întrebat de ce dimineața stai în piatră seacă, iar altul unde pămîntu-i gras ca untul? CAMILAR, TEM. 30. Cum m-am făcut apoi cuminte Cu vremea ce înainta, Și m-am trezit pe nesimțite Că-mi zice satul: dumneata. GOGA, P. 21. Carul dumitale parcă merge singur. CREANGĂ, P. 40. (Prescurtat) Se întorcea acasă, cînd, ce să vezi d-ta? deodată îl apucă un dor de tată-său și de muma sa. ISPIRESCU, L. 8. – Formă gramaticală: gen.-dat. dumitale. – Gen.-dat. și: dumneata, dumnitale (SADOVEANU, B. 50) și (regional) domitale (KOGĂLNICEANU, S. 54). – Variante: (învechit și popular) dumnetá (CREANGĂ, P. 82, KOGĂLNICEANU, S. 11), dumneatále (PAS, L. I 176, CARAGIALE, O. I 200) pron. pers.

DUMNEATÁLE pron. pers. v. dumneata.

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 2 sg. și pl., fără forme cazuale de genitiv-dativ. V. domnia-voastră. (Adesea prescurtat) Calul, vedeți d-voastră, era năzdrăvan. ISPIRESCU, L. 162. Ia lasă, lasă, moș Nichifor, că așa sînteți d-voastră, bărbații. CREANGĂ, P. 123. Bună calea Ivane... – Mulțămesc d-voastră. id. ib. 299. – Gen.-dat. pl. și: (regional) dumilorvoastre (HOGAȘ, DR. II 84). – Variantă: dumnevoástră (KOGĂLNICEANU, S. 11) pron. pers.

DUMNETÁ pron. pers. v. dumneata.

dumneatá pr. (abr. d-ta), g.-d. dumitále (abr. d-tale)

dumneavoástră pr. (abr. dv./dvs./d-voastră)

dumneatá pr., abr. d-ta, g.-d. dumitále, abr. d-tale

dumneavoástră pr., abr. dv., dvs. sau d-voastră

DUMNEATÁ pron. v. tu.

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. 1. v. voi. 2. v. tu.

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. /domnia + ta

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). /domnia + voastră

Dumitale pr. Domniei-tale: mulțumim Dumitale.

Dumniaei, Dumnialor, Dumnialui, Dumniata, Dumniavoastră pr. formule de politeță în loc de ea, ei, el, tu, voi.

dumitále fam. îld. domniiĭ tale și al domniiĭ tale, formulă de politeță îld. ție, al tăŭ. V. domnie.

dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie.

DUMNEATA pron. dumneavoastră, tu, (Mold. și fam.) mata. (~ ce spui?)

DUMNEAVOASTRĂ pron. 1. voi. (Veniți și ~ cu noi?) 2. dumneata, tu, (Mold. si fam.) mata. (~ ce spuneți?)