Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru duh

duf sn vz duh1
duh2 sm vz dolf
duh1 sn [At: PSALT. HUR. 40v/2 / Pl: ~uri, (├«rg) ~ure / E: vsl đ┤đżĐçĐůĐŐ] 1 (├Ävp) R─âsuflare. 2 (├Ävp; pex) Via╚Ť─â. 3 (Grm; ├«vr) Accent. 4 (├Ävr) V├ónt. 5 (├Ävp) Duhoare. 6 (Tlg) Existen╚Ť─â material─â primordial─â care a creat universul. 7 (Spc) Dumnezeu. 8 (Tlg; ├«s) Sf├óntul ~ Una dintre cele trei ipostaze ale trinit─â╚Ťii divine cre╚Ötine. 9 (├Äas) Spirit sf├ónt. 10 (├Ävr; ├«s) ~ ceresc (sau sf├ónt) ├«nger. 11 (├Ävp; ├«s) ~ necurat (sau r─âu, al r─âului, al ├«ntunericului) Diavol. 12 (├Ävp) Substan╚Ť─â nematerial─â de sine st─ât─âtoare, considerat─â ca esen╚Ť─â ve╚Önic─â, care s─âl─â╚Öluie╚Öte ├«n corpul omului ├«n timpul vie╚Ťii Si: spirit, suflet. 13 (├Äe) A-╚Öi da ~ul A muri. 14 Stafie. 15 (├Än mitologia popular─â, urmat de determin─âri care arat─â felul) Fiin╚Ť─â imaginar─â care are rolul s─â p─âzeasc─â apele, p─âdurile, comorile etc. 16 (├Äoc materie) Spirit. 17 (├Äoc materie) Con╚Ötiin╚Ť─â. 18 Cuget. 19 (Pex) Ra╚Ťiune. 20 (Prc) Inteligen╚Ť─â. 21 Vioiciune. 22 Umor. 23 Ingeniozitate. 24 (├Äla) De ~ Spiritual. 25 (├Äla) Cu (sau plin de) ~ Inteligent. 26 (├Äal) Subtil. 27 (├Älav) Cu ~ul bl├ónde╚Ťii (sau, ├«nv, bl├ónde╚Ťelor) Bl├ónd. 28 (├Äal) Binevoitor. 29 (├Änv; lpl) Opinie public─â. 30 (├Änv) Concep╚Ťie care determin─â o anumit─â atitudine caracteristic─â pentru caracterul sau temperamentul cuiva Si: spirit. 31 (├Änv; ├«lav) ├Äntr-un ~ cu... Conform cu... 32 (├Änv) Fond de idei, de sentimente care constituie caracteristica, felul de a fi, de a se manifesta al unei persoane, al unei colectivit─â╚Ťi, al unei epoci etc Si: spirit. 33 (├Änv) Caracter particular, specific, distinctiv ce constituie caracteristica a ceva Si: spirit. 34 (├Äe) S─ârac cu ~ul Prost. 35 (├Äae) Naiv. 36 (├Äae) Simplu. 37 (├Änv) Idee. 38 (├Änv) Aspira╚Ťie. 39 Sens adev─ârat al unui text Si: esen╚Ť─â, inten╚Ťie, spirit. corectat─â
duu sn vz duh1
DUH, duhuri, s. n. 1. (├Än supersti╚Ťii) Fiin╚Ť─â supranatural─â, imaterial─â; ar─âtare, strigoi, stafie. ÔŚŐ Sf├óntul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este ├«nf─â╚Ťi╚Öat─â Trinitatea divin─â ├«n cre╚Ötinism. ÔÖŽ Spirit r─âu; drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei fiin╚Ťe). ÔÖŽ (├Änv.) Respira╚Ťie, suflare, r─âsuflare. ÔŚŐ Loc. adv. ├Äntr-un duh = foarte repede. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi da duhul = a muri. ÔÖŽ (├Änv.) Duhoare. 3. Capacitate intelectual─â; minte, inteligen╚Ť─â; umor, spirit. ÔŚŐ Loc. adj. De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ÔŚŐ Expr. S─ârac cu duhul = prost; naiv; simplu. ÔÖŽ Fig. Idee, aspira╚Ťie. 4. (├Änv.) Caracter, fire, natur─â; temperament. ÔŚŐ Loc. adv. Cu duhul bl├ónde╚Ťii = bl├ónd, binevoitor. ÔÖŽ Not─â caracteristic─â; specific. ÔÖŽ Sens adev─ârat al unui text, esen╚Ť─â; inten╚Ťie. ÔÇô Din sl. duh┼ş.
DUH, duhuri, s. n. 1. (├Än supersti╚Ťii) Fiin╚Ť─â supranatural─â, imaterial─â; ar─âtare, strigoi, stafie. ÔŚŐ Sf├óntul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este ├«nf─â╚Ťi╚Öat─â trinitatea divin─â ├«n cre╚Ötinism. ÔÖŽ Spirit r─âu, drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei fiin╚Ťe). ÔÖŽ (├Änv.) Respira╚Ťie, suflare, r─âsuflare. ÔŚŐ Loc. adv. ├Äntr-un duh = foarte repede. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi da duhul = a muri. ÔÖŽ (├Änv.) Duhoare. 3. Capacitate intelectual─â, minte, inteligen╚Ť─â; umor, spirit. ÔŚŐ Loc. adj. De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ÔŚŐ Expr. S─ârac cu duhul = prost, naiv, simplu. ÔÖŽ Fig. Idee, aspira╚Ťie. 4. (├Änv.) Caracter, fire, natur─â, temperament. ÔŚŐ Loc. adv. Cu duhul bl├ónde╚Ťii = bl├ónd, binevoitor. ÔÖŽ Not─â caracteristic─â, specific. ÔÖŽ Sens adev─ârat al unui text, esen╚Ť─â; inten╚Ťie. ÔÇô Din sl. duh┼ş.
DUH, duhuri, s. n. 1. (├Än concep╚Ťiile religioase ╚Öi mitologice) Fiin╚Ť─â supranatural─â, imaterial─â; ar─âtare, fantom─â, n─âluc─â, strigoi, stafie. Unde vede╚Ťi lumini ╚Öi duhuri? Ele umbl─â prin ├«nchipuirile voastre. CAMILAR, T. 151. Mii de duhuri ies la lun─â Printre papur─â zbur├«nd. ALECSANDRI, P. A. 40. Este miezul nop╚Ťii, c├«nd duhurile vin. NEGRUZZI, S. II 65. ÔÖŽ Fiin╚Ť─â imaterial─â, binevoitoare sau du╚Öm─ânoas─â omului. Duhul acestor locuri... iese din v─âg─âuni. BOGZA, C. O. 57. ├Än neguri se retrage al nop╚Ťii tainic duh. MACEDONSKI, O. II 155. ÔÖŽ (├Än supersti╚Ťii, determinat prin ┬źnecurat┬╗, ┬źr─âu┬╗, ┬źviclean┬╗ etc.) Spirit r─âu, drac, diavol. Apoi tot trebuie s─â te lovesc, ca s─â ias─â duhul r─âu din tine! SADOVEANU, P. M. 47. F─âcuse o cas─â cu duh necurat sub temelii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 188. Duh necurat era cel ce venea s─â dezgroape pe ├«mp─ârat. ISPIRESCU, L. 254. 2. Suflet, spirit. D─âdea pu╚Ťin trupului, ca s─â r─âm├«ie duhului s─âu ├«mbiel╚Öugarea. SADOVEANU, D. P. 158. Veghea, vi╚Ťiul ├«i mistuiser─â trupul, f─âr─â a-i v─ât─âma ├«ns─â duhul. M. I. CARAGIALE, C. 157. Oh! simt nevoia s─â ╚Ťi-o fi m─ârturisit ╚Üie, vina ce ast─â-noapte duhul mi l-a ispitit. DAVILA, V. V. 85. Sufl─â asupra lor ╚Öi le dete duh de via╚Ť─â. ISPIRESCU, L. 226. ÔÖŽ (├Änvechit) Respira╚Ťie, suflare, r─âsuflare. (Fig.) Iarba gras─â, tomnatec─â, e ars─â de duhul rece al brumei. DAN, U. 114. ÔŚŐ Loc. adv. ├Äntr-un duh = ├«ntr-o r─âsuflare, ├«ntr-o clip─â, repede. ╚śi-ntr-un duh pe Pralea numai ╚Ťi-l ajung. CONTEMPORANUL, II 359. ÔŚŐ (Ast─âzi numai ├«n expr.) A-╚Öi da duhul = a muri. I-a venit ╚Öi lui r├«ndul s─â-╚Öi dea duhul. ANGHEL, PR. 129. Lovit fiind... ├«╚Öi dete duhul pe dat─â. ISPIRESCU, M. V. 26. Am ╚Ö─âzut l├«ng─â el p├«n─â ce ╚Öi-a dat duhul. NEGRUZZI, S. I 33. ÔÖŽ (├Änvechit, determinat prin ┬źr─âu┬╗) Duhoare, miros greu. Sufla pe n─âri un duh r─âu. ISPIRESCU, U. 39. 3. Capacitate intelectual─â; spirit, minte, inteligen╚Ť─â, ├«n╚Ťelepciune. Alerga ca prin vis cu duhul treaz ╚Öi a╚Ötept├«nd s─â ias─â din desi╚Öurile ├«ntunecoase de pe marginea drumului cine ╚Ötie ce f─âptur─â primejdioas─â. DUMITRIU, N. 152. Duh din duhul s─âu a dat ╚Öcolarilor s─âi. CREANG─é, A. 135. ├Än loc de o ├«nmul╚Ťire de idei, de o de╚Öteptare a duhului, am avea o ochire m─ârginit─â, un duh mic╚Öurat. RUSSO, S. 66. ÔŚŐ Vorb─â de duh sau (rar, depreciativ) duhuri = vorb─â spiritual─â, cu haz. R├«de silit ╚Öi cu greu ├«i scap─â c├«te o vorb─â de duh din gur─â. ST─éNOIU, C. I. 113. Fiec─âruia i-a spus... c├«te o vorb─â de duh potrivit─â. CARAGIALE, O. III 73. M-am s─âturat de duhurile d-tale. ALECSANDRI, T. 1264. ÔŚŐ Expr. Cu duh (sau plin de duh) = cu spirit, fin, inteligent, subtil, spiritual. Acel sec, ├«n judecata-i, e cu duh ╚Öi e frumos. EMINESCU, O. I 164. Iaca b─âietul, vezi-l, ├«i frumos... cu duh. ALECSANDRI, T. I 348. Fie╚Öcine cunoa╚Öte ce cap t├«n─ârul are; Dar, pentru c─â d─â bine din m├«ini ╚Öi din picioare ╚śi tr├«nte╚Öte la vorbe f─âr─â s─â se g├«ndeasc─â, Am v─âzut mult─â lume cu duh s─â-l socoteasc─â. ALEXANDRESCU, P. 91. Slab de duh = greoi la minte; (neobi╚Önuit) lipsit de personalitate. La bun─â ziua prefectului nu r─âspunser─â dec├«t c├«╚Ťiva, mai slabi de duh. DUMITRIU, N. 13. ÔÖŽ Fig. Idee, aspira╚Ťie. A lumii temelie se mi╚Öc─â, se cl─âte╚Öte, Vechile-i institu╚Ťii se ╚Öterg, s-au ruginit; Un duh fierbe ├«n lume ╚Öi omul ce g├«nde╚Öte Alearg─â c─âtre tine, c─âci vremea a sosit. ALEXANDRESCU, P. 78. 4. (├Änvechit) Caracter, fire, natur─â. Purici mul╚Ťi nu f─âcea el ├«ntr-un loc... c─âci era duh neast├«mp─ârat ╚Öi ne├«mp─âcat chiar cu sine ├«nsu╚Öi. CREANG─é, A. 135. Vino acum de fa╚Ť─â ╚Öi st─âi la judecat─â Tu, care le faci aste, duh, fiin╚Ť─â ciudat─â. ALEXANDRESCU, P. 89. ÔÖŽ Not─â caracteristic─â; specific. Dorul imita╚Ťiei s-au f─âcut la noi o manie primejdioas─â, pentru c─â omoar─â ├«n noi duhul na╚Ťional. DACIA LIT. XI. ÔÖŽ Temperament, pornire. Lu├«nd ├«n privire... duhul r─âzboinic al oltenilor... putem ├«ncheia c─â o╚Ötirea banatului era destul de ├«nsemnat─â. B─éLCESCU, O. I 15. ÔŚŐ (Azi ├«n expr.; adesea ironic) Cu duhul bl├«nde╚Ťii (sau, mai rar bl├«nde╚Ťelor) = cu vorbe bune, cu bl├«nde╚Ťe, cu bini╚Öorul. Enache f─âcea ╚Öi el politic─â, ╚Ötiind s─â aduc─â voturi pentru ┬źai no╚Ötri┬╗, fie cu duhul bl├«nde╚Ťii, fie pun├«ndu-╚Öi oamenii s─â conving─â cu toroipanul. PAS, Z. I 152. Cu duhul bl├«nde╚Ťelor s─â-i ierta╚Ťi ╚śi s─â-i binecuv├«nta╚Ťi. TEODORESCU, P. P. 166. ÔÖŽ Sens adev─ârat al unui text, esen╚Ť─â; inten╚Ťie. Acel ce nu se ╚Ťine de duhul legii se leap─âd─â de slobozenie. RUSSO, O. 26. 5. (├Änvechit) Fel, mod (de a fi, de a se purta, de a g├«ndi). Gluma ╚Öi gluma groas─â era duhul de atuncea. RUSSO, S. 20.
duh s. n., pl. d├║huri
Sfß║ąntul Duh s. propriu n.
duh s. n., pl. d├║huri
Sfântul Duh adj. + s. n.
DUH s. 1. v. fantomă. 2. (BIS.) spirit. (Sfântul ~.) 3. v. spirit. 4. v. haz.
DUH s. v. apuc─âtur─â, calcul, caracter, comportament, comportare, conduit─â, deprindere, de╚Ötept─âciune, duhoare, fire, g├ónd, idee, infec╚Ťie, intelect, inteligen╚Ť─â, inten╚Ťie, ├«mpu╚Ťiciune, judecat─â, maniere, miasm─â, minte, moravuri, natur─â, n─âravuri, obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, ra╚Ťiune, r─âsuflare, respira╚Ťie, socoteal─â, spirit, suflare, temperament.
duh (d├║huri), s. n. ÔÇô 1. Respira╚Ťie, suflare. ÔÇô 2. Suflet, spirit. ÔÇô 3. Spirit, suflet f─âr─â trup. ÔÇô 4. Spirit, inteligen╚Ť─â, agerime. ÔÇô 5. Inten╚Ťie. ÔÇô 6. (Mold.) Reputa╚Ťie, faim─â. ÔÇô Mr. duh. Sl. duch┼ş (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 182; Cihac, II, 104), cf. bg. duh ÔÇ×spiritÔÇŁ, slov. duh ÔÇ×mirosÔÇŁ. Ultimul sens este rezultatul unei confuzii cu buh. Este dublet de la du╚Öi, s. m. pl. (dispozi╚Ťie). ÔÇô Der. duh─âi (var. duhli, duhlui, duhni), vb. (a mirosi ur├«t, a pu╚Ťi), prin intermediul suf. expresive, cf. sl. dychati, duchati, d┼şchn─ůti ÔÇ×a respiraÔÇŁ, rus. tuchnut─ş ÔÇ×a putreziÔÇŁ; duhl(u)it, adj. (Mold., puturos); duhliu, adj. (spiritual, p─âtrunz─âtor); duhoare, s. f. (putoare, miros ur├«t), der. cu suf. -oare (dup─â Conev 98, din sl. d┼şchor─ş; dup─â Pu╚Öcariu, Dacor., VII, 469, ╚Öi Candrea, rezultat din ├«ncruci╚Öarea cu putoare; dar semantismul este normal, f─âr─â a avea ├«n vedere aceast─â posibilitate), cf. dihor; duhor├«, vb. (a pu╚Ťi); duhoni╚Ť─â, s. f. (sac pentru seu), cf. dohotni╚Ť─â; duhnet, s. n. (putoare); tihoare (var. tigoare), s. f. (lighioan─â, vietate), forma╚Ťie paralel─â cu duhoare ╚Öi dihor, ca rus. tuchnut─ş ÔÇ×a putreziÔÇŁ, rut. tuchnuti ÔÇ×a mirosi ur├«tÔÇŁ, fa╚Ť─â de slov. duhneti; tihoarc─â (var. tohoarc─â), s. f. (cojoc de piele de miel, folosit de ciobanii din Mold. ╚Öi Trans.), pare cuv├«nt identic cu cel alterior. ÔÇô Cf. dohot, duhovnic, du╚Öc─â.
DUH ~uri n. 1) (├«n supersti╚Ťii) Fiin╚Ť─â imaginar─â, creat─â de fantezie, care provoac─â spaim─â; fantom─â; spirit; vedenie; n─âluc─â; ar─âtare; stafie. 2) Latura psihic─â a omului; suflet. 3) Facultate mintal─â; minte. ÔŚŐ S─ârac cu ~ul naiv. Vorb─â de ~ vorb─â spiritual─â. 4) ├«nv. Proces fiziologic prin care organismul folose╚Öte oxigenul ╚Öi elimin─â bioxidul de carbon pentru ├«ntre╚Ťinerea vie╚Ťii; r─âsuflare; respira╚Ťie. ÔŚŐ A-╚Öi da ~ul a muri. ├Äntr-un ~ ├«ntr-un suflet; ├«ntr-o fug─â. 5) ├«nv. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natur─â. /<sl. duhu
duh n. 1. spirit; duh r─âu, sf├óntul Duh; 2. suflare de viea╚Ť─â, suflet: a-╚Öi da duhul; 3. agerime de minte, iste╚Ťime: om cu duh, vorb─â de duh; 4. pornire sufleteasc─â, pasiune: duhul bl├ónde╚Ťii. [Slav. DUH┼Č].
duf V. duh.
duh n., pl. ur─ş (vsl. bg. rus. duh┼ş. V. n─â-, pro- ╚Öi z─â-duf, v─âzduh, dihanie, duhnesc, du╚Öc─â, ├«n─âdu╚Ö). Spirit, inspira╚Ťiune: duhu sf├«nt. Spirit, diavol: un duh necurat. Spirit, vorb─â de spirit: om cu (sa┼ş de) duh. (Iron.) A-╚Ť─ş da duhu, a muri. Cu duhu bl├«nde╚Ťi─ş, cu bl├«nde╚Ť─â (├«n vorb─â, ├«n procedur─â). ÔÇô ├Än vest ╚Öi duf, puterea vinulu─ş la be╚Ťie (Iov. 142).
duh s. v. APUC─éTUR─é. CALCUL. CARACTER. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUIT─é. DEPRINDERE. DE╚śTEPT─éCIUNE. DUHOARE. FIRE. G├ÄND. IDEE. INFEC╚ÜIE. INTELECT. INTELIGEN╚Ü─é. INTEN╚ÜIE. ├ÄMPU╚ÜICIUNE. JUDECAT─é. MANIERE. MIASM─é. MINTE. MORAVURI. NATUR─é. N─éRAVURI. OBICEIURI. PLAN. PRICEPERE. PROIECT. PURTARE. PUTOARE. RA╚ÜIUNE. R─éSUFLARE. RESPIRA╚ÜIE. SOCOTEAL─é. SPIRIT. SUFLARE. TEMPERAMENT.
DUH s. 1. apari╚Ťie, ar─âtare, fantasm─â, fantom─â, n─âluc─â, n─âlucire, n─âz─ârire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbr─â, vedenie, viziune, (├«nv. ╚Öi pop.) n─âlucitur─â, n─âz─âritur─â, (pop.) iazm─â, moroi, (reg.) ar─âtanie, necur─â╚Ťenie, pater, (Ban.) n─âhoad─â, (Mold. ╚Öi Bucov.) vidm─â, (├«nv.) vedere, zare. (Li se pare c─â un ~ b├«ntuie p─âdurile.) 2. (BIS.) spirit. (Sf├«ntul ~.) 3. spirit, suflet. (~ ╚Öi materia.) 4. haz, spirit, umor, (fig.) piper, sare. (Glum─â plin─â de ~.)
duhuri (echiv. gr. ¤Ç╬Ż╬Áß┐Ž╬╝╬▒¤ä╬▒ [pne╬Żmata], ÔÇ×sufluriÔÇŁ) (Biz.) v. nota╚Ťie (IV).
BEATI PAUPERES SPIRITU (lat.) ferici╚Ťi (sunt) cei s─âraci cu duhul ÔÇô Matei, 5, 3. Expresie care se folose╚Öte ironic pentru cei care, f─âr─â a fi inteligen╚Ťi, reu╚Öesc ├«n ac╚Ťiunile lor.
DUHUL SF├éNT (SF├éNTUL DUH), al treilea ipostas al Sfintei Treimi, al─âturi de Tat─âl ╚Öi Fiul. Doctrina despre D. S. a fost fixat─â de cel de-al doilea sinod ecumenic (Constantinopol, 381). D. S. poart─â diferite denumiri: D. Tat─âlui, D. lui Hristos, D. Domnului, D. adev─ârului, M├óng├óietorul. Potrivit ├«nv─â╚Ť─âturii cre╚Ötine, i-a inspirat pe profe╚Ťi, apostoli ╚Öi pe scriitorii c─âr╚Ťilor ÔÇ×Noului TestamentÔÇŁ ╚Öi lucreaz─â asupra Bisericii. ├Än iconografie, D. S. este reprezentat ca un porumbel pogor├óndu-se peste Iisus botezat, ca nor luminos c├ónd are loc Schimbarea la fa╚Ť─â a Domnului, ├«n chip de limbi de foc la Cincizecime.
DUH 1. Duha cel bătrîn, mold., 1670; 2. Popa Duhu (I. Creangă, Amintiri). V. și Duh Partea II-a.
a ╚Ť├ó╚Öni duhul (din cineva) expr. (er.) a ejacula.
a-și da duhul expr. 1. (pop.) a muri. 2. (er.) a ejacula.
s─ârac cu duhul expr. (d. oameni) lipsit de inteligen╚Ť─â / de spirit, prost.

Duh dex online | sinonim

Duh definitie

Intrare: duh
duh substantiv neutru substantiv propriu neutru
duf
duu
Intrare: Duh
Duh