Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru duel

du├ęl sn [At: ╚śINCAI, HR. I, 319 / Pl: ~uri, (├«vp) ~e / E: fr duel, lat duellum] 1 Lupt─â care se desf─â╚Öoar─â (dup─â un anumit cod) ├«ntre dou─â persoane ├«narmate, ├«n prezen╚Ťa unor martori ╚Öi care are drept scop tran╚Öarea unui diferend personal Si: (nob) duelare, (├«vr) duelism. 2 Lupt─â ├«n care artileriile celor dou─â armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. 3 (Fig) Polemic─â vie care are loc ├«ntre dou─â persoane, dou─â publica╚Ťii etc.
DU├ëL, dueluri, s. n. Lupt─â care se desf─â╚Öoar─â (dup─â un anumit cod) ├«ntre dou─â persoane ├«narmate, ├«n prezen╚Ťa unor martori ╚Öi care are drept scop tran╚Öarea unui diferend personal. ÔÖŽ Lupt─â ├«n care artileriile celor dou─â armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ÔÖŽ Fig. Polemic─â vie care are loc ├«ntre dou─â persoane, dou─â publica╚Ťii etc. ÔÇô Din fr. duel, lat. duellum.
DU├ëL, dueluri, s. n. Lupt─â care se desf─â╚Öoar─â (dup─â un anumit cod) ├«ntre dou─â persoane ├«narmate, ├«n prezen╚Ťa unor martori ╚Öi care are drept scop tran╚Öarea unui diferend personal. ÔÖŽ Lupt─â ├«n care artileriile celor dou─â armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ÔÖŽ Fig. Polemic─â vie care are loc ├«ntre dou─â persoane, dou─â publica╚Ťii etc. ÔÇô Din fr. duel, lat. duellum.
DU├ëL, dueluri, s. n. Lupt─â ├«ntre dou─â persoane ├«narmate, obi╚Önuit─â mai ales ├«n evul mediu cu scopul de a tran╚Öa un diferend. Poetul apreciase cu voce tare aceast─â conduit─â. De aici ÔÇô explica╚Ťii, provocare la duel ╚Öi duelul. GALACTION, O. I 575. Nu te bate ├«n duel cu unul care nu ╚Ötie s─â se bat─â. CAMIL PETRESCU, U. N. 409. Duelul ├«ntre osta╚Öi era aspru pedepsit. B─éLCESCU, O. I 122. ÔÖŽ Fig. Lupt─â. Peste dou─â zile... am avut, pentru ├«nt├«ia oar─â, priveli╚Ötea unui duel de artilerie. CAMIL PETRESCU, U. N. 301.
du├ęl s. n., pl. du├ęluri
du├ęl s. n., pl. du├ęluri
DUÉL s. (rusism înv.) poedinoc. (L-a provocat la ~.)
DU├ëL s.n. Lupt─â cu armele ├«ntre dou─â persoane, dat─â ├«n prezen╚Ťa unor martori fixa╚Ťi dinainte, ├«n vederea l─âmuririi unui diferend. ÔÖŽ (Fig.) Lupt─â ├«ntre dou─â persoane, ├«ntre dou─â grupuri. [Pron. du-el. / cf. fr. duel, it. duello, lat. duellum ÔÇô r─âzboi].
DU├ëL s. n. 1. lupt─â cu armele ├«ntre dou─â persoane, dat─â ├«n prezen╚Ťa unor martori fixa╚Ťi dinainte, ├«n vederea l─âmuririi unui diferend. 2. ~ de artilerie = ac╚Ťiune ├«n care artileriile p─âr╚Ťilor beligerante trag simultan una asupra celeilalte. 3. (fig.) lupt─â, disput─â ├«ntre dou─â persoane, grupuri, publica╚Ťii. (< fr. duel, lat. duellum)
du├ęl (du├ęluri), s. n. ÔÇô 1. Lupt─â ├«ntre dou─â persoane ├«narmate. ÔÇô 2. (Fig.) Polemic─â. Fr. duel. ÔÇô Der. duela, vb. (rar, a se bate ├«n duel); duelist, s. m., din fr.; duelgiu, s. m. (duelist).
DU├ëL ~uri n. 1) Lupt─â desf─â╚Öurat─â dup─â anumite reguli ├«ntre dou─â persoane ├«narmate, dintre care una cere rezolvarea unui diferend. 2) fig. Schimb viu de opinii sau replici ├«ntre dou─â p─âr╚Ťi adverse (persoane sau publica╚Ťii); polemic─â. [Sil. du-el] /<fr. duel, lat. duellum
duel n. 1. lupt─â ├«ntre doi oameni ├«narma╚Ťi ╚Öi ├«n prezen╚Ťa martorilor; 2. lupt─â ├«n genere.
* du├ęl n., pl. ur─ş ╚Öi e (fr. duel, d. lat. duellum, variant─â din bellum, r─âzbo─ş). Lupt─â ├«ntre do─ş oamen─ş, de ordinar cu sab─şa, floreta or─ş pistolu, ├«n fa╚Ťa unor martor─ş. Lupt─â: duel de artilerie.
DUEL s. (rusism înv.) poedinoc. (L-a provocat la ~.)

Duel dex online | sinonim

Duel definitie

Intrare: duel
duel substantiv neutru