DUBĂLÁR, dubălari, s. m. (Mold.) Tăbăcar. În Broscărie s-au pripășit cîțiva romîni, funcționari mici, odagii și puțini nemți: un cîrnățar, cîțiva dubălari. SADOVEANU, O. II 419. Pieile... le dădea la dubit lui Ioniță Cîrlig, cel mai vestit dubălar de pe vremea aceea. HOGAȘ, DR. II 152.