dubă definitie

22 definiții pentru dubă

dúbă1 sf vz tobă
dúbă2 sf [At: DEX / Pl: ~be / E: srb dubak] 1 Autodubă. 2 Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții. 3 (Fig) Pușcărie.
dúbă3 sf [At: DEX / Pl: ~be / E: Cf rs дубка, ucr дуб] (Reg) 1 Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. 2 Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile la tăbăcit împreună cu tananții.
DUBĂ1, dube, s. f. Autodubă. ♦ Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții. ♦ Fig. Pușcărie, temniță. – Cf. sb. dubak.
DÚBĂ2, dube, s. f. 1. Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile la tăbăcit împreună cu tananții. – Cf. ucr. dub „stejar, luntre”, rus. dubka „șalupă de stejar”.
DÚBĂ1, dube, s. f. Autodubă. ♦ Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții. ♦ Fig. Pușcărie, temniță. – Cf. scr. dubak.
DÚBĂ2, dube, s. f. 1. Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții. – Cf. ucr. dub „stejar, luntre”, rus. dubka „șalupă de stejar”.
DÚBĂ1, dube, s. f. Vehicul (închis, avînd ferestruici cu gratii) cu care se transportă deținuții. O dubă cafenie, trasă de două gloabe, fu oprită în fața închisorii. SAHIA, N. 84. ♦ Camionetă complet închisă folosită pentru diferite transporturi. Dacă nu-l lua duba de la morgă, îl îngropau tovarășii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 148. ♦ Fig. Pușcărie, temniță. Pe vremi, în sat, numai cizmarul a fost [comunist] Și l-au băgat, ca pe un hoț, la dubă. BENIUC, V. 101. De cînd îi pasc eu, ca doar i-oi prinde cu oca mică și să-i trîntesc la dubă. ALECSANDRI, T. 452.
DÚBĂ2, dube, s. f. (Regional) 1. Luntre mică de pescuit, construită dintr-un trunchi de stejar scobit; barcă, lotcă. Poate-or urca [peștii] singuri în dube, fiindcă noi n-om pescui pentru tine. DAVIDOGLU, O. 87. 2. Putină îngropată în pămînt sau groapă căptușită cu lemn, în care se țin pieile de tăbăcit împreună cu materialul tanant.
dúbă s. f., g.-d. art. dúbei; pl. dúbe
dúbă (mașină, luntre) s. f., g.-d. art. dúbei; pl. dúbe
DÚBĂ s. v. autodubă.
DÚBĂ s. v. arest, buhai, închisoare, ocnă, penitenciar, piuă, pușcărie, temniță.
dúbă (dúbe), s. f.1. Ambarcație, luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – 2. Ciubăr de lemn. – 3. (Trans.) Vas pentru fructe, din coajă de cireș. – 4. Pușcărie, temniță. – 5. Vehicul închis, cu gratii, cu care se transportă deținuții. – 6. (Trans.) Instrument muzical rustic. Sl. dyba „trunchi” (Cihac, II, 95), cf. rut., rus. dub „stejar; luntre”, sb. dubak „dubă, vehicul”. Pentru evoluția semantică, cf. drîng; la sensul de „temniță” s-a ajuns plecîndu-se de la butucul de care erau legați, deținuții, pol. dyby (cf. Bogrea, Dacor., I, 263), sau sl. dyba, de unde dibă, s. f. (butuc). Cf. dîmb, dumbravă. Der. dubăi, vb. (Trans., a cînta la dubă); dubas, s. n. (Mold., barcă pescărească; ponton), din rus. dubas, cf. tc. duba „ponton”; dubăsar, s. m. (Mold., pontonier).
DÚBĂ1 ~e f. 1) Vehicul închis, cu ferestruici prevăzute cu gratii, folosit la transportul deținuților. 2) fig. Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoane private de libertate; pușcărie; temniță; penitenciar; închisoare. /cf. sb. dubak
DÚBĂ2 ~e f. reg. 1) Luntre pescărească de dimensiuni mici, confecționată dintr-un trunchi de copac (prin scobire). 2) Butoi îngropat sau groapă căptușită cu lemn pentru tăbăcit piele. /cf. ucr. dub
dubă f. 1. luntre ușoară, ascuțită și ridicată, întrebuințată pe Dunăre mai ales de pescarii lipoveni: duba se numește și lotcă; 2. car de pușcărie: dubele penitenciarului; 3. fam. închisoare: a fost pus la dubă; 4. pl. Tr. piuă în care se bate postavul; 5. Tr. coș cilindric din scoarța de cireș (de adunat cireșe). [Rut. DUB, luntre (din slav. donbŭ, arbore): duba primitivă a pescarilor era făcută dintr’un trunchiu scobit].
dúbă f., pl. e (rus. dúbka, șalupă de stejar; sîrb. dúbak, dubă de dus arestațiĭ. V. dubesc și odobaĭe). Un fel de luntre pescărească cu capetele ridicate ca la gondolă (V. lotcă). Corabie: patru dube cu tunurĭ, șeĭcĭ și caice pline cu Turcĭ. (Olt. Amintirile col. Solomon, Vălenĭ, 1910, 38-41). Mold. Cadă în care se scurge rachĭu. Cadă foarte mare pusă în pămînt în care se pun peile la dubit. Un fel de scoc vertical înalt de vre-o opt metrĭ care servește ca rezervoriŭ de apă la ferestrăĭe (V. slaĭ). Trăsură închisă de dus deținuțiĭ (V. dibă 2). A turna la dubă, a pune la închisoare. Trans. Piŭă în care se bate postavu (dîrstă). Trans. Buhaĭ cu care umblă băĭețiĭ în ultima zi a anuluĭ.
DU s. autodubă. (~ este un autocamion închis.)
du s. v. AREST. BUHAI. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PIUĂ. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.
dubă v. dobă.
dubă, dube s. f. 1. vehicul special pentru transportarea deținuților 2. închisoare

dubă dex

Intrare: dubă
dubă substantiv feminin