Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru dualitate

dualit├íte sf [At: DEX / P: du-a~ / Pl: ~tß║»╚Ťi / E: fr dualit├ę, lat dualitas] 1 Caracterul a ceea ce este dublu sau prezint─â natur─â dubl─â Si: (├«nv) duplicitate (1). 2 Coexisten╚Ťa a dou─â principii sau a dou─â elemente diferite, opuse. 3 Ansamblu format din dou─â elemente diferite, opuse. modificat─â
DUALIT├üTE, dualit─â╚Ťi, s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezint─â o natur─â dubl─â; coexisten╚Ť─â a dou─â principii sau a dou─â elemente diferite, opuse. ÔÖŽ Ansamblu format din dou─â elemente diferite, opuse. [Pr.: du-a-] ÔÇô Din fr. dualit├ę, lat. dualitas.
DUALIT├üTE, dualit─â╚Ťi, s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezint─â o natur─â dubl─â; coexisten╚Ť─â a dou─â principii sau a dou─â elemente diferite, opuse. ÔÖŽ Ansamblu format din dou─â elemente diferite, opuse. [Pr.: du-a-] ÔÇô Din fr. dualit├ę, lat. dualitas.
DUALIT├üTE, dualit─â╚Ťi, s. f. Calitatea a ceea ce este dublu sau prezint─â o natur─â dubl─â, prin coexisten╚Ťa a dou─â principii sau a dou─â elemente diferite, opuse.
dualit├íte (du-a-) s. f., g.-d. art. dualitß║»╚Ťii; pl. dualitß║»╚Ťi
dualit├íte s. f. (sil. du-a-), g.-d. art. dualit─â╚Ťii; pl. dualit─â╚Ťi
DUALITÁTE s. dualism. (~ unui principiu.)
DUALIT├üTE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezint─â o natur─â dubl─â. 2. (Log.) Raport de opozi╚Ťie ├«ntre dou─â func╚Ťii logice, astfel ├«nc├ót a doua poate fi ob╚Ťinut─â prin negarea simultan─â a valorii celei dint├ói ╚Öi a argumentelor ei. 3. Dualitatea puterii = situa╚Ťie politic─â instabil─â ╚Öi temporar─â, care se manifest─â prin existen╚Ťa concomitent─â a dou─â puteri politice ├«n stat, exprim├ónd interese de clas─â opuse sau interesele a dou─â grupuri politice rivale din cadrul aceleia╚Öi clase. 4. (Mat.) Transformare prin care, ├«ntr-un plan, unui punct ├«i corespunde o dreapt─â ╚Öi invers. [Cf. fr. dualit├ę, lat. dualitas].
DUALIT├üTE s. f. 1. coexisten╚Ťa a dou─â principii diferite; ansamblu format din dou─â elemente diferite; dualism (2). 2. (log.) raport de opozi╚Ťie ├«ntre dou─â func╚Ťii logice, cea de-a doua prin negarea simultan─â a valorii celei dint├ói ╚Öi a argumentelor ei. 3. ─â puterii = regim politic caracterizat prin existen╚Ťa concomitent─â a dou─â puteri politice ├«n stat, fiecare exprim├ónd interese de clas─â opuse. (< fr. dualit├ę, lat. dualitas)
DUALIT├üTE f. Caracter dublu. [Art. dualitatea; G.-D. dualit─â╚Ťii; Sil. du-a-] /<fr. dualite, lat. dualitas
* dualit├íte f. Dualizm. Caracteru lucrulu─ş duplu: dualitatea omulu─ş (sufletu ╚Öi corpu).
DUALITATE s. dualism. (~ unui principiu.)

Dualitate dex online | sinonim

Dualitate definitie

Intrare: dualitate
dualitate substantiv feminin
  • silabisire: du-a-