drojdiúță sf [At: PANȚU, PL.2 / P: ~di-u~ / Pl: ~țe / E: drojdie + -uță] 1-16 (Șhp) Drojdioară (1-16). 17 (Lpl) Drojdie (10).

DROJDIÚȚĂ, drojdiuțe, s. f. Drojdioară. [Pr.: -di-u-] – Drojdie + suf. -uță.

DROJDIÚȚĂ, drojdiuțe, s. f. Drojdioară. [Pr.: -di-u-] – Drojdie + suf. -uță.

DROJDIÚȚĂ, drojdiuțe, s. f. Diminutiv al lui drojdie (5). – Pronunțat: -di-u-.

drojdiúță (-di-u-) s. f., g.-d. art. drojdiúței; pl. drojdiúțe

drojdiúță s. f. (sil. -di-u-), g.-d. art. drojdiúței; pl. drojdiúțe