dreptar definitie

15 definiții pentru dreptar

dreptár1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 100/2 / V: (îrg) dir~, dereptáriu, (rar) tr~ / Pl: ~e și ~uri / E: drept + -ar] (Pop) 1 Unealtă de zidărie, dulgherie etc. cu care se controlează dacă zidul, piatra, lemnul etc. este (în unghi) drept Si: îndreptar Cf colțar, cot, echer, riglă, (reg) ghiunie, mahală, șalău. 2 Cârlig la plug. 3 Șurub mare de lemn la roata morii. 4 (Lpl) Scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 5 (Fig) Mod corect de a îndeplini o acțiune Si: îndreptar. 6 (Fig) Suită de norme de conduită Si: îndreptar. 7 (Fig) Ghid.
dreptár2 [At: GALAN, Z. R. 121 / Pl: ~i / E: drept + -ar] 1-2 smf, a (Înv; nob) (Persoană) care are anumite drepturi politice.
DREPTÁR, dreptare, s. n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.
DREPTÁR, dreptare, s. n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.
DREPTÁR, dreptare, s. n. Riglă sau echer utilizat în zidărie sau în dulgherie pentru verificarea suprafețelor plane. Manole cel oacheș și bărbos de la Hurez... ținînd într-o mînă dreptarul zidarilor... iar în cealaltă păpușa de sfoară pentru măsurătoare. ODOBESCU, S. II 513. ♦ (Top.) Instrument utilizat pentru trasarea drumurilor. Prin aleea de aluni acum trece drumul mare... «Butucul» a căzut jertfă dreptarului drumurilor. HOGAȘ, II 47.
dreptár s. n., pl. dreptáre
dreptár s. n., pl. dreptáre
DREPTÁR s. (TEHN.) colțar, echer, (reg.) cot, ghiunie. (~ul zidarului.)
DREPTÁR s. v. cocârlă, schimbătoare.
DREPTÁR ~e n. Riglă lungă sau colțar care se folosește în construcție și în tâmplărie pentru trasare sau pentru verificarea suprafețelor plane. /drept + suf. ~ar
dreptar n. 1. colțarul drept al dulgherului; 2. fig. normă. [Redus din îndreptar].
dreptár V. îndreptar.
îndreptár și dreptár n., pl. e (d. drept, îndrept). Echer saŭ riglă de meseriaș. Șurub regulator p. ca o mașină să meargă maĭ răpede saŭ maĭ încet. Fig. Normă, canon, regulă de vĭață. Cod, pravilă, carte care arată legile uneĭ științe: această carte e îndreptaru limbiĭ româneștĭ. – Vechĭ dereptar. V. colțar și cumpănă.
DREPTAR s. (TEHN.) colțar, echer, (reg.) cot, ghiunie. (~ zidarului.)
dreptar s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.

dreptar dex

Intrare: dreptar
dreptar substantiv neutru