dozatór sn [At: DLR ms / Pl: ~oáre / E: doza + -tor] 1 Aparat cu funcționare continuă sau intermitență care alimentează o instalație în care se amestecă doi sau mai mulți componenți. 2 Aparat folosit pentru dozarea (1) sifonului, a sucului, berii sau înghețatei.

DOZATÓR, dozatoare, s. n. Aparat sau dispozitiv care dozează. – Doza + suf. -tor (după fr. doseur).

DOZATÓR, dozatoare, s. n. Aparat sau dispozitiv care dozează. – Doza + suf. -tor (după fr. doseur).

dozatór s. n., pl. dozatoáre

dozatór s. n., pl. dozatoáre

DOZATÓR s.n. Aparat care servește pentru dozaj (2) [în DN]. [Cf. it. dosatore].

DOZATÓR s. n. aparat, dispozitiv pentru dozajul unor amestecuri. (< it. dosatore)

DOZATÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru dozare. /a doza + suf. ~tor

dozatór s. n. (tehn.) ♦ 1. Aparat care dozează ◊ „Sesizând cererea pieții, întreprinderea va înființa o secție de confecționat fermoare. Un produs nou vor fi și dozatoarele și alimentatoarele pentru magazinele alimentare, ușurând asigurarea preambalării mărfii.” R.l. 23 V 85 p. 5. ♦ 2. Instalație cu ajutorul căreia se amestecă, în doze prestabilite, apă acidulată și esențe de băuturi ◊ „Băuturile de la dozator au un gust execrabil.” Ev.z. 16 XII 96 p. 10 (din it. dosatore; DN3, DEX-S)

DOZATÓR (< fr.) s. n. Aparat sau dispozitiv cu funcționare continuă sau intermitentă, care alimentează o mașină sau o instalație de prelucrare a unor amestecuri de materiale (ex. betonieră, malaxor etc.) și care servește la introducerea în mașină a materialelor în cantități determinate.