Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru dornă

dórnă sf [At: REV. CRIT. III, 123 / Pl: ~ne / E: vsl дорна] (Trs, Olt) Porțiune cu apă adâncă și limpede dintr-un râu Si: șteoalnă, ochi.
DÓRNĂ, dorne, s. f. (Regional) Vîrtej, vîltoare, bulboană.
dórnă (bulboană) (reg.) s. f., g.-d. art. dórnei; pl. dórne
dórnă (bulboană) s. f., g.-d. art. dórnei; pl. dórne
DÓRNĂ s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.
DÓRNĂ ~e f. pop. Loc pe cursul unei ape, unde curentul de apă capătă o mișcare de rotație, formând o adâncitură și antrenând tot ce întâlnește acolo; bulboană; vârtej; sorb. /Orig. nec.
Vatra-Dornei f. orășel în jud. Câmpulung aproape de fostul hotar al Moldovei 5000 loc. Pozițiune renumită și izvoare de ape minerale.
dórnă f., pl. e. Ban. Olt. Adîncătură în rîu: apa se strîngea într’un ochĭ larg și și adînc, într’o dornă (NPl. Ceaur, 60). V. bulboacă.
dornă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

dornă definitie

dornă dex

Intrare: dornă
dornă substantiv feminin