dórnă sf [At: REV. CRIT. III, 123 / Pl: ~ne / E: vsl дорна] (Trs, Olt) Porțiune cu apă adâncă și limpede dintr-un râu Si: șteoalnă, ochi.

DÓRNĂ, dorne, s. f. (Regional) Vîrtej, vîltoare, bulboană.

dórnă (bulboană) (reg.) s. f., g.-d. art. dórnei; pl. dórne

dórnă (bulboană) s. f., g.-d. art. dórnei; pl. dórne

DÓRNĂ s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

DÓRNĂ ~e f. pop. Loc pe cursul unei ape, unde curentul de apă capătă o mișcare de rotație, formând o adâncitură și antrenând tot ce întâlnește acolo; bulboană; vârtej; sorb. /Orig. nec.

Vatra-Dornei f. orășel în jud. Câmpulung aproape de fostul hotar al Moldovei 5000 loc. Pozițiune renumită și izvoare de ape minerale.

dórnă f., pl. e. Ban. Olt. Adîncătură în rîu: apa se strîngea într’un ochĭ larg și și adînc, într’o dornă (NPl. Ceaur, 60). V. bulboacă.

dornă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.