DORMITÓR, dormitoare, s. n. 1. Cameră de dormit, într-o locuință particulară. Are două încăperi, un salonaș-dormitor și un iatac alături. GALACTION, O. I 609. În dormitor era lumină și se făcuse puțin foc. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. ♦ Mobila din camera de dormit. Și-a comandat un dormitor de nuc. 2. Sală mare cu paturi (într-o cazarmă, într-un internat sau pe lîngă un șantier), în care dorm mai mulți oameni. [Soldații] urcau iar în domnitoarele înghețate. CAMILAR, N. I. 375.