dormitá vi [At: PSALT. 269/2,4 / V: (înv) dur~, (reg) durmintá / Pzi: ~téz, (reg) dormít / E: lat dormitare] 1 (D. oameni, rar d. alte ființe) A dormi ușor și intermitent Si: a ațipi, (îvp) a aromi, a moțăi, (pop) a picoti, a piroti, (rar) a picura (de somn). 2 (Fig; d. persoane) A sta inactiv. 3 (Fig; d. persoane) A fi lipsit de energie. 4 (Fig; d. persoane) A fi cufundat în lene sau indiferență. 5 (Pop; îe) Șade, ~tează și deștept visează Se zice despre un om neghiob. 6 (Fig) A zăcea în amorțire.

durmitá v vz dormita

DORMITÁ, dormitez, vb. I. Intranz. A dormi ușor și intermitent, a ațipi din când în când; a moțăi, a picoti. – Din lat. dormitare.

DORMITÁ, dormitez, vb. I. Intranz. A dormi ușor și intermitent, a ațipi din când în când; a moțăi, a picoti. – Din lat. dormitare.

DORMITÁ, dormitez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe) A dormi ușor și întrerupt; a ațipi din cînd în cînd; a moțăi, a picoti, a piroti. Venise luna lui april, cu moleșeală și somn. Umblam prin casă și prin curte dormitînd. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 124. Calul își apropie genele și dormitează. GÎRLEANU, L. 31. Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea, Din somn îl trezea. TEODORESCU, P. P. 496. ◊ (Metaforic) Cîmpia dormita sub licăritul neîntrerupt al stelelor. MIHALE, O. 356. Nouri în chip de urși polari dormitau în cerul incandescent. GALACTION, O. I. 340. 2. Fig. (Despre oameni) A sta inactiv, a fi indiferent; a trîndăvi. Ce ar fi agiuns pămîntulid acesta dacă strămoșii noștri ar fi dormitat și ei! RUSSO, O. 43.

dormitá (a ~) vb., ind. prez. 3 dormiteáză

dormitá vb., ind. prez. 1 sg. dormitéz, 3 sg. și pl. dormiteáză

DORMITÁ vb. v. ațipi.

DORMITÁ vb. I. intr. A moțăi, a dormi prost, cu întreruperi. [< lat. dormitare].

DORMITÁ vb. intr. a moțăi, a dormi prost, cu întreruperi. (< lat. dormitare)

dormitá (dormitéz, dormitát), vb. – A ațipi, a moțăi. – Megl. durmités. Lat. dormĭtāre (Pușcariu 545; REW 2752), cf. cat., sp., port. dormitar. Este cuvînt popular, cf. ALR, II, 104.

A DORMITÁ ~éz intranz. A ațipi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a picoti; a picura; a somnola. /<lat. dormitare

dormità v. 1. a adormi pe jumătate; 2. fig. a fi în nemișcare. [Lat. DORMITARE].

dormitéz v. intr. (lat. dormito, -áre. V. adormitez). Dorm pe jumătate, pirotesc: ĭată: nu va dormita, nicĭ va adormi cel ce păzește pre Israil (Biblia 1688, ps. 120). Îs adormit, întârziĭ nevenind: peirea lor nu va durmita (Cod. Vor. 60). Azĭ. Neol. (fr. dormiter) Dorm pe jumătate. – Vechĭ și durm-. V. pestesc.

durmitéz V. dormitez.

DORMITA vb. a ațipi, a moțăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a jumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica. (A ~ pe scaun.)