Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru dop

dolf sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 206 / V: dulf (prin confuzie) duh, dop / Pl: ~i / E: vsl đ┤đżđ╗ĐŐĐäđŞđŻĐŐ Cf dolofan] (Zlg; ├«vp; complinit prin ÔÇ×de mareÔÇŁ) Delfin (1).
dop1 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri, (rar) do├ípe / E: s─âs Dopp] 1 Bucat─â de plut─â, de cauciuc, de sticl─â etc. cu care se astup─â deschiz─âtura unei sticle, a unui vas ├«ngust etc. Si: (rar) astupu╚Ö, cep. 2 (├Änv; ├«e) A afla ~ la ceva A g─âsi un mijloc de rezolvare. 3 (D. oameni; gm╚Ť; ├«e) (Mare) c├ót un ~ sau (pop) ~ de saca Bondoc. 4 (Fam; ├«e) A se face (ca un) ~ A se ├«ngr─â╚Öa. 5 Bucat─â de lemn care astup─â deschiz─âtura de sus a fluierului, a cavalului etc., l─âs├ónd o gaur─â mic─â prin care se sufl─â. 6 (Reg) Bucat─â de lemn cu care se lunge╚Öte o b├órn─â mai veche sau o b├órn─â scobit─â pentru a putea fi folosit─â la o construc╚Ťie nou─â. 7 (Pes; ├«s) ~uri de stuf Lese formate din dou─â be╚Ťe de stuf ├«mpletite cu papur─â. 8 Pies─â de metal cu care se ├«nchide o conduct─â. 9 Mas─â de cerumen adunat─â ├«n canalul extern al urechii, care st├ónjene╚Öte sau ├«mpiedic─â auzul.
dop2 sm vz dolf
DOP, dopuri, s. n. 1. Bucat─â de plut─â, de cauciuc, de sticl─â etc. cu care se astup─â deschiz─âtura unei sticle, a unui vas ├«ngust etc.; astupu╚Ö. ÔŚŐ Expr. (Mare) c├ót un dop sau dop de saca = (despre oameni; glume╚Ť) mic ╚Öi ├«ndesat; bondoc. 2. Bucat─â de lemn care astup─â deschiz─âtura de sus a fluierului, a cavalului etc., l─âs├ónd o gaur─â mic─â prin care se sufl─â. 3. Pies─â de metal cu care se ├«nchide o conduct─â. 4. Cerumen adunat ├«n canalul auditiv extern al urechii, care ├«mpiedic─â auzul. ÔÇô Cf. s─âs. dop.
DOP, dopuri, s. n. 1. Bucat─â de plut─â, de cauciuc, de sticl─â etc. cu care se astup─â deschiz─âtura unei sticle, a unui vas ├«ngust etc.; astupu╚Ö. ÔŚŐ Expr. (Mare) c├ót un dop sau dop de saca = (despre oameni; glume╚Ť) mic ╚Öi ├«ndesat; bondoc. 2. Bucat─â de lemn care astup─â deschiz─âtura de sus a fluierului, a cavalului etc., l─âs├ónd o gaur─â mic─â prin care se sufl─â. 3. Pies─â de metal cu care se ├«nchide o conduct─â. 4. Cerumen adunat ├«n canalul auditiv extern al urechii, care ├«mpiedic─â auzul. ÔÇô Cf. s─âs. dop.
DOP, dopuri, s. n. 1. Bucat─â de plut─â, de lemn, de sticl─â etc. cu care se astup─â deschiz─âtura unui vas (mai ales a unei sticle), o gaur─â etc.; astupu╚Ö. ├Änl─âtur─â cu luare-aminte dopul ulciorului, ├«╚Öi turn─â pu╚Ťin vin ├«n ulcic─â ╚Öi gust─â. SADOVEANU, Z. C. 59. Erau... numeroase flacoane cu dopuri de cristal. GAKLACTION, O. I 328. D├«nd afar─â dopul, Spumosul vin cu vuiet pe vran─â n─âbu╚Öe╚Öte. NEGRUZZI, S. II 201. ÔŚŐ Expr. (Despre oameni, glume╚Ť) (Mare) c├«t un dop sau dop de saca = mic ╚Öi ├«ndesat; bondoc. Era, m─âre, acest Silen gras ╚Öi gros ca un butoi, adec─â cum i-am zice noi ast─âzi: dop de saca. ISPIRESCU, U. 104. Vai de mine ╚Öi eu gioc, ╚śi de mare-s c├«t un dop. ╚śEZ. V 15. 2. Bucat─â de lemn care astup─â deschiz─âtura de sus a fluierului, a cavalului etc., l─âs├«nd o gaur─â mic─â prin care se sufl─â c├«nd se c├«nt─â. Nu mai pot zice, pentru c─â mi s-au stricat dopul la fluier! Dar iart─â-mi s─â caut un jugastru ╚Öi s─â-mi fac din inima lui un dop. SBIEREA, P. 36.
dop s. n., pl. d├│puri
dop s. n., pl. d├│puri
DOP s. (pop.) astupuș, (reg.) stupuș. (~ la o sticlă.)
DOP ~uri n. 1) Bucat─â de plut─â (sticl─â, cauciuc etc.) cu care se astup─â gura ├«ngust─â a unui vas. 2) fig. Om mic ╚Öi ├«ndesat. 3) (la unele instrumente muzicale de suflat) Bucat─â de lemn care acoper─â par╚Ťial deschiz─âtura de sus, l─âs├ónd o gaur─â mic─â prin care se sufl─â. 4) Pies─â de metal cu care se ├«nchide o conduct─â. /<s─âs. dop
dolf, dolfi, s.m. (înv.) delfin.
dolf m. pe╚Ötele delfin: dolf de mare sÔÇÖa ÔÇÖnv─â╚Ťat POP. [Slav. DOLOFIN┼Č, delfin].
dop n. bucată de lemn sau de metal cu care se astupă o gaură: dop de plută; a se face dop, a se îngrășa: dop de saca, despre o persoană scurtă groasă. [Origină necunoscută].
dop a. Mold. se zice de cocoșul sau de găina fără coadă. [Lit. rotund(ă) ca un dop].
2) dop, do├íp─â adj. (d. dop 1). Mold. Fam. ├Ändesat, scurt ╚Öi gras: feme─şe doap─â. Berc din natur─â: g─âin─â doap─â.
1) dop n., pl. ur─ş (sas. dop [Dac. 3, 744]. Cp. ╚Öi cu top). Astup─âtoare, ob─şect de astupat g├«tu une─ş g─âr─âf─ş, unu─ş urc─şor, o ╚Ťeav─â ╚Ö.a.: dop de plut─â, de sticl─â, de lemn. Fig. Iron. Om prea scund ╚Öi gras (ca turc. top, topuz), numit ╚Öi dop de saca, de╚Öi saca┼şa are cep, ╚Öi numa─ş sus, la vran─â, dop or─ş capac.
DOP s. (pop.) astupuș, (reg.) stupuș. (~ la o sticlă.)
DOP, (Ard); Dopan (Ard. II 174;16 B III 221), < subst. dop.
a i se trage boala de la dop expr. (glum.) a se îmbolnăvi din cauza excesului de băuturi alcoolice.
a pune dop expr. (er. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a avea un contact sexual cu o femeie.
cerere cu dop expr. (glum.) mit─â, ╚Öper╚Ť.
dop, dopuri s. n. 1. penis. 2. bărbat scund și gras.
dop rutier expr. (pub.) ambuteiaj, blocare a traficului rutier.

Dop dex online | sinonim

Dop definitie

Intrare: dolf
dolf
dop substantiv neutru
Intrare: Dop
Dop