DÓISPREZECE, DÓUĂSPREZECE num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între 11 și 13. Zece și cu doi fac doisprezece. ◊ (Adjectival) Doisprezece prizonieri fuseseră așezați în linie. CAMILAR, N. I 153. Un balaur cu douăsprezece guri... se reflectează în apele Oltului. BOGZA, C. O. 216. Am tovarăși doisprezece Și la brîu patru pistoale. ALECSANDRI, P. A. 44. – Variantă: (regional) dóisprece, dóuăsprece (SBIERA, P. 322, PANN, P. V. I 122, TEODORESCU, P. P. 216) num. card.