DÓISPREZECE, DÓUĂSPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între unsprezece și treisprezece. ◊ (Adjectival) Are doisprezece copii. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăsprezece ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte doisprezece oameni. ◊ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) dóisprece, dóuăsprece; dóișpe, dóuășpe num. card.] – Doi + spre + zece.