dóisprece nc vz doisprezece

dóisprezece, dóuăsprezece [At: PRAV. LUCACI, 217^v/3 / V: (rar) ~sprăz~, ~prece, (pfm) dóișpe, (înv) dóuăs~ (S și: dóăsprezece), dóuăsprezecea, nc, sm / S și: (înv) doas~ / E: doi + spre + zece] 1-2 s, a (Număr) care în numărătoare are locul între unsprezece și treisprezece. 3 no Al doisprezecelea (1-2). 4 nc (Precedat de pp „de” și urmat de „ori”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător De douăsprezece ori. 5 nc (Precedat de „câte”, adesea cu valoare adjectivală) Intră în componența numeralului distributiv corespunzător Câte doisprezece oameni. 6-7 no (Cu elipsa substantivului determinat) Ziua sau ora sau data. 8 sm Semn grafic reprezentând numărul doisprezece (1). 9 sm (Pex) Desen sau figură în forma semnului doisprezece (8). 10 Carte de joc marcată doisprezece (1) Si: valet, juvete.

DÓISPRECE, DÓUĂSPRECE num. card. v. doisprezece.

DÓISPREZECE, DÓUĂSPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între unsprezece și treisprezece. ◊ (Adjectival) Are doisprezece copii. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăsprezece ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte doisprezece oameni. ◊ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) dóisprece, dóuăsprece; dóișpe, dóuășpe num. card.] – Doi + spre + zece.

DÓIȘPE, DÓUĂȘPE num. card. v. doisprezece.

DÓISPRECE, DÓUĂSPRECE num. card. v. doisprezece.

DÓISPREZECE, DÓUĂSPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între unsprezece și treisprezece. ◊ (Adjectival) Are doisprezece copii. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăsprezece ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte doisprezece oameni. ◊ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) dóisprece, dóuăsprece; dóișpe, dóuășpe num. card.] – Doi + spre + zece.

DÓIȘPE, DÓUĂȘPE num. card. v. doisprezece.

DÓISPRECE, DÓUĂSPRECE num. card. v. doisprezece.

DÓISPREZECE, DÓUĂSPREZECE num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între 11 și 13. Zece și cu doi fac doisprezece. ◊ (Adjectival) Doisprezece prizonieri fuseseră așezați în linie. CAMILAR, N. I 153. Un balaur cu douăsprezece guri... se reflectează în apele Oltului. BOGZA, C. O. 216. Am tovarăși doisprezece Și la brîu patru pistoale. ALECSANDRI, P. A. 44. – Variantă: (regional) dóisprece, dóuăsprece (SBIERA, P. 322, PANN, P. V. I 122, TEODORESCU, P. P. 216) num. card.

!dóisprezece (dois-pre-/doi-spre-) num. m., f. dóuăsprezece (-uăs-pre-/-uă-spre-); 12/XII

dóisprezece num. m. (sil. mf. -spre-), f. dóuăsprezece

DÓISPREZECE¹ num. card. 1) Unsprezece plus unu. ~ inși. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doisprezecelea; a douăsprezecea. /doi + spre + zece

DÓISPREZECE² m. 1) Număr constând din douăsprezece unități. Împărțiți ~ la șase. 2) Cifra 12 sau XII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /doi + spre + zece

doisprezece num. zece și două. [Lit. doi pe zece].

dói-spre-zece (m) dóŭă-spre-zece (f) num. Zece plus doĭ orĭ doŭă. La doŭă-spre-zece (subînț. ore), la amează saŭ la mezu nopțiĭ. – În nord și doĭ (doŭă)-spre-ce.