doisprece definitie

2 intrări

16 definiții pentru doisprece

dóisprece nc vz doisprezece
dóisprezece, dóuăsprezece [At: PRAV. LUCACI, 217v/3 / V: (rar) ~sprăz~, ~prece, (pfm) dóișpe, (înv) dóuăs~ (S și: dóăsprezece), dóuăsprezecea, nc, sm / S și: (înv) doas~ / E: doi + spre + zece] 1-2 s, a (Număr) care în numărătoare are locul între unsprezece și treisprezece. 3 no Al doisprezecelea (1-2). 4 nc (Precedat de pp „de” și urmat de „ori”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător De douăsprezece ori. 5 nc (Precedat de „câte”, adesea cu valoare adjectivală) Intră în componența numeralului distributiv corespunzător Câte doisprezece oameni. 6-7 no (Cu elipsa substantivului determinat) Ziua sau ora sau data. 8 sm Semn grafic reprezentând numărul doisprezece (1). 9 sm (Pex) Desen sau figură în forma semnului doisprezece (8). 10 Carte de joc marcată doisprezece (1) Si: valet, juvete.
DÓISPRECE, DÓUĂSPRECE num. card. v. doisprezece.
DÓISPREZECE, DÓUĂSPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între unsprezece și treisprezece. ◊ (Adjectival) Are doisprezece copii. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăsprezece ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte doisprezece oameni. ◊ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) dóisprece, dóuăsprece; dóișpe, dóuășpe num. card.] – Doi + spre + zece.
DÓIȘPE, DÓUĂȘPE num. card. v. doisprezece.
DÓISPRECE, DÓUĂSPRECE num. card. v. doisprezece.
DÓISPREZECE, DÓUĂSPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între unsprezece și treisprezece. ◊ (Adjectival) Are doisprezece copii. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăsprezece ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte doisprezece oameni. ◊ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) dóisprece, dóuăsprece; dóișpe, dóuășpe num. card.] – Doi + spre + zece.
DÓIȘPE, DÓUĂȘPE num. card. v. doisprezece.
DÓISPRECE, DÓUĂSPRECE num. card. v. doisprezece.
DÓISPREZECE, DÓUĂSPREZECE num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între 11 și 13. Zece și cu doi fac doisprezece. ◊ (Adjectival) Doisprezece prizonieri fuseseră așezați în linie. CAMILAR, N. I 153. Un balaur cu douăsprezece guri... se reflectează în apele Oltului. BOGZA, C. O. 216. Am tovarăși doisprezece Și la brîu patru pistoale. ALECSANDRI, P. A. 44. – Variantă: (regional) dóisprece, dóuăsprece (SBIERA, P. 322, PANN, P. V. I 122, TEODORESCU, P. P. 216) num. card.
!dóisprezece (dois-pre-/doi-spre-) num. m., f. dóuăsprezece (-uăs-pre-/-uă-spre-); 12/XII
dóisprezece num. m. (sil. mf. -spre-), f. dóuăsprezece
DÓISPREZECE1 num. card. 1) Unsprezece plus unu. ~ inși. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doisprezecelea; a douăsprezecea. /doi + spre + zece
DÓISPREZECE2 m. 1) Număr constând din douăsprezece unități. Împărțiți ~ la șase. 2) Cifra 12 sau XII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /doi + spre + zece
doisprezece num. zece și două. [Lit. doi pe zece].
dói-spre-zece (m) dóŭă-spre-zece (f) num. Zece plus doĭ orĭ doŭă. La doŭă-spre-zece (subînț. ore), la amează saŭ la mezu nopțiĭ. – În nord și doĭ (doŭă)-spre-ce.

doisprece dex

Intrare: doisprezece
doișpe numeral cardinal
doisprece numeral cardinal
doisprezece numeral cardinal
  • silabisire: dois-pre-ze-ce, doi-spre-ze-ce
Intrare: doisprece
doisprece