dohótniță sf [At: JIPESCU, O. 148 / V: (reg) ~hórn~, dihón~, duhón~, duhóln~ / Pl: ~țe / E: dohot + -niță] (Reg) Vas (de lemn sau scoarță de copac) în care se păstrează dohotul (1-2) Si: păcorniță.[1] modificată

duhólniță sf vz dohotniță

duhótniță sf vz dohotniță

DOHÓTNIȚĂ, dohotnițe, s. f. (Reg.) Vas în care se păstrează dohotul. – Dohot + suf. -niță.

DOHÓTNIȚĂ, dohotnițe, s. f. (Reg.) Vas în care se păstrează dohotul. – Dohot + suf. -niță.

dohótniță (reg.) s. f., g.-d. art. dohótniței; pl. dohótnițe

dohótniță s. f., g.-d. art. dohótniței; pl. dohótnițe

DOHÓTNIȚĂ s. v. păcorniță.

DOHÓTNIȚĂ ~e f. pop. reg. Vas în care se ține dohotul. /dohot + suf. ~niță

duhólniță și duhóniță V. dihoniță.

dohotniță s. v. PĂCORNIȚĂ.