Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru dogor├ótor

dogorâtor, ~oare a vz dogoritor
dogoritor, ~oare a [At: GRECEANU, Î. 148/27 / V: ~râtór / Pl: ~i, ~oáre / E: dogori + -tor] Care dogorește.
DOGORÂTÓR, -OÁRE adj. v. dogoritor.
DOGORIT├ôR, -O├üRE, dogoritori, -oare, adj. Care dogore╚Öte; fierbinte, arz─âtor. [Var.: dogor├ót├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Dogori + suf. -tor.
DOGORÂTÓR, -OÁRE adj. v. dogoritor.
DOGORIT├ôR, -O├üRE, dogoritori, -oare, adj. Care dogore╚Öte; fierbinte, arz─âtor. [Var.: dogor├ót├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Dogori + suf. -tor.
DOGORIT├ôR, -O├üRE, dogoritori, -oare, adj. Care r─âsp├«nde╚Öte c─âldur─â mare, care arde, care dogore╚Öte; fierbinte, arz─âtor. ├Än z─âpu╚Öala dup─â-amiezii, ├«n v─âzduhul dogoritor se roteau puncte de foc. SADOVEANU, O. III 197. De c─âlduri dogoritoare, Foc aprins ├«i arde chipul; Un cuptor e ro╚Öiul soare ╚śi c─ârbune sub picioare E nisipul. CO╚śBUC, P. I 222. ├Än ar╚Öi╚Ťa cea dogoritoare a zilei v─âzu, aproape de p─âdure, un ╚Ťin╚Ťari zv├«rcolindu-s─â ├«n nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19. ÔÇô Variant─â: dogor├«t├│r, -o├íre (AG├ÄRBICEANU, S. P. 28) adj.
DOGORÎTÓR, -OÁRE adj. v. dogoritor.
DOGORIT├ôR, -O├üRE, dogoritori, -oare adj. Care dogore╚Öte. [Var.: dogor├«tor, -oare adj.] ÔÇô Din dogori + suf. -(i)tor.
dogoritór adj. m., pl. dogoritóri; f. sg. și pl. dogoritoáre
dogoritór adj. m., pl. dogoritóri; f. sg. și pl. dogoritoáre
DOGORITÓR adj. v. canicular.
DOGORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dogorește; care radiază căldură excesivă; arzător; torid. /a dogori + suf. ~tor
dogoritor a. care dogore╚Öte: ar╚Öi╚Ťa cea dogoritoare a zilei EM.
DOGORITOR adj. arzător, canicular, fierbinte, torid, tropical, zăpușitor, (reg.) zădufos, zăpușit, (prin Ban. și Olt.) pripitor. (O zi ~; soare ~; căldură ~.)

Dogorâtor dex online | sinonim

Dogorâtor definitie

Intrare: dogoritor
dogoritor adjectiv
dogorâtor
Intrare: dogorâtor
dogorâtor