dobzá (-zéz, -át), vb. (Trans.) A bate, a face praf. – Var. (Mold.) dobzăla, dobzăli. Mag. dobzani „a umfla” (Candrea); după Scriban, în legătură cu sl. dolobuzati „a săruta, a mîngîia”, care pare mai puțin probabil. Var. mold. a primit un suf. expresiv -li. Der. dobză, s. f. (Trans., în expresia a bate dobză, a pedepsi aspru), deverbal în care a putut influența dobă „tobă” sau cobză.