Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru doborâtor
doborâtor, ~oare smf, a [At: VALIAN, V. / Pl: ~i, ~oáre / E: doborî + -tor] 1-24 (Persoană) care doboară (1-12).
DOBORÂTÓR, -OÁRE, doborâtori, -oare, adj. Care doboară. – Doborî + suf. -tor.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DOBORÂTÓR, -OÁRE, doborâtori, -oare, adj. Care doboară. – Doborî + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DOBORÎTÓR, -OÁRE, doborîtori, -oare, adj. Care doboară; nimicitor, copleșitor.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
doborâtór adj. m., pl. doborâtóri; f. sg. și pl. doborâtoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
doborâtór adj. m., pl. doborâtóri; f. sg. și pl. doborâtoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DOBORÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care doboară. /a doborî + suf. ~tor
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Doborâtor dex online | sinonim
Doborâtor definitie
Intrare: doborâtor
doborâtor adjectiv
