Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 861535:

DIZGRAȚIÁ, dizgrațiez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de bunăvoința, de favoarea de care s-a bucurat până atunci, a-i retrage favoarea. [Pr.: -ți-a] – Din fr. disgracier (după dizgrație).

Dizgrație dex online | sinonim

Dizgrație definitie