diversionist, ~ă [At: RALEA, O. 344 / P: ~si-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: diversiune + -ist] 1-3 a De diversiune (1-3). 4-6 a Cu caracter de diversiune (1-3). 7-9 a Care are scopul de a provoca o diversiune (1-3). 10-15 smf, a (Persoană) care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune (1-3).

DIVERSIONÍST, -Ă, diversioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune. 2. S. m. și f. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [Pr.: -si-o-] – Diversiune + suf. -ist.

DIVERSIONÍST, -Ă, diversioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune. 2. S. m. și f. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [Pr.: -si-o-] – Diversiune + suf. -ist.

DIVERSIONÍST, -Ă, diversioniști, -ste, adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune (1). ♦ (Substantivat) Cel care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. Sentința Tribunalului exprimă hotărîrea fermă a poporului romîn de a nimici pe spionii, teroriștii și diversioniștii din solda spionajului imperialist. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2791. – Pronunțat: -si-o-.

diversioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. diversioníști; adj. f., s. f. diversionístă, pl. diversioníste

diversioníst adj. m., s. m. (sil. -si-o-), pl. diversioníști; f. sg. diversionístă, pl. diversioníste

DIVERSIONÍST, -Ă adj. De diversiune, care urmărește să provoace o diversiune. // s.m. și f. Cel care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [Pron. -si-o-. / < diversiune, diversion(ism) + -ist].

DIVERSIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. (< engl. diversionist)

DIVERSIONÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care are caracter de diversiune. Acțiune ~stă. [Sil. -si-o-] /diversiune + suf. ~ist

DIVERSIONÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană implicată într-o diversiune. /diversiune + suf. ~ist.