divagație definitie

13 definiții pentru divagație

divagație sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr divagation, lat divagatio, -onis] Divagare (1). modificată
DIVAGÁȚIE, divagații, s. f. Divagare; digresiune. – Din fr. divagation.
DIVAGÁȚIE, divagații, s. f. Divagare; digresiune. – Din fr. divagation.
DIVAGÁȚIE, divagații, s. f. Abatere de la subiect, digresiune, divagare. Umplu... cele două coloane cu divagații pe care le credea poetice. CAMIL PETRESCU, N. 38.
divagáție (-ți-e) s. f., art. divagáția (-ți-a), g.-d. art. divagáției; pl. divagáții, art. divagáțiile (-ți-i-)
divagáție s. f. (sil. -ți-e), art. divagáția (sil. -ți-a), g.-d. art. divagáției; pl. divagáții, art. divagáțiile (sil. -ți-i-)
DIVAGÁȚIE s. v. digresiune.
DIVAGÁȚIE s.f. Îndepărtare de la o temă, de la un subiect etc.; digresiune, divagare. [Gen. -iei, var. divagațiune s.f. / cf. fr. divagation, it. divagazione].
DIVAGÁȚIE s. f. divagare (1); digresiune. (< fr. divagation)
DIVAGÁȚIE ~i f. Abatere de la subiectul tratat (în cursul unei expuneri orale sau scrise), menită să învioreze și să varieze expunerea; digresiune. [Art. divagația; G.-D. divagației; Sil. -ți-e] /<fr. divagation
divagați(un)e f. abatere dela subiectul său.
* divagațiúne f. (lat. divagátio, -ónis). Acțiunea de a divaga, aberațiune. Rezultatu eĭ: n’asculta divagațiunile nebunilor. – Și -áție.
DIVAGAȚIE s. digresiune, divagare, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (O lungă ~ de la subiect.)

divagație dex

Intrare: divagație
divagație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e