Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru divaga╚Ťie

divaga╚Ťie sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr divagation, lat divagatio, -onis] Divagare (1). modificat─â
DIVAG├ü╚ÜIE, divaga╚Ťii, s. f. Divagare; digresiune. ÔÇô Din fr. divagation.
DIVAG├ü╚ÜIE, divaga╚Ťii, s. f. Divagare; digresiune. ÔÇô Din fr. divagation.
DIVAG├ü╚ÜIE, divaga╚Ťii, s. f. Abatere de la subiect, digresiune, divagare. Umplu... cele dou─â coloane cu divaga╚Ťii pe care le credea poetice. CAMIL PETRESCU, N. 38.
divag├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. divag├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. divag├í╚Ťiei; pl. divag├í╚Ťii, art. divag├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
divag├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. divag├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. divag├í╚Ťiei; pl. divag├í╚Ťii, art. divag├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DIVAGÁȚIE s. v. digresiune.
DIVAG├ü╚ÜIE s.f. ├Ändep─ârtare de la o tem─â, de la un subiect etc.; digresiune, divagare. [Gen. -iei, var. divaga╚Ťiune s.f. / cf. fr. divagation, it. divagazione].
DIVAGÁȚIE s. f. divagare (1); digresiune. (< fr. divagation)
DIVAG├ü╚ÜIE ~i f. Abatere de la subiectul tratat (├«n cursul unei expuneri orale sau scrise), menit─â s─â ├«nvioreze ╚Öi s─â varieze expunerea; digresiune. [Art. divaga╚Ťia; G.-D. divaga╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. divagation
divaga╚Ťi(un)e f. abatere dela subiectul s─âu.
* divaga╚Ťi├║ne f. (lat. divag├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a divaga, abera╚Ťiune. Rezultatu e─ş: nÔÇÖasculta divaga╚Ťiunile nebunilor. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
DIVAGAȚIE s. digresiune, divagare, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (O lungă ~ de la subiect.)

Divaga╚Ťie dex online | sinonim

Divaga╚Ťie definitie

Intrare: divaga╚Ťie
divaga╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e