distributív, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr distributif lat distributivus] 1 a (Grm) Care separă și individualizează. 2-3 sn, a (Grm; șîs numeral ~) (Numeral) care indică repartizarea unor obiecte sau a unor ființe în grupuri exprimate numeric. 4 a Care împarte. 5 a (Îs) Atenție ~ă Atenție care se poate îndrepta concomitent în mai multe direcții. 6 a (Mat; Log; îs) Operație ~ă Operație care efectuată separat asupra termenilor dintr-o expresie, dă același rezultat ca și în cazul când ar fi aplicată întregii expresii. 7 a (Mat; Log) Care este caracterizat prin distributivitate.

DISTRIBUTÍV, -Ă, distributivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Numeral distributiv = numeral care arată repartizarea obiectelor în grupuri exprimate numeric. Atenție distributivă = atenție care poate fi îndreptată în mai multe direcții în același timp; atenție dispersată; p. ext. lipsă de concentrare; neatenție. 2. Caracterizat prin distributivitate. – Din fr. distributif, lat. distributivus.

DISTRIBUTÍV, -Ă, distributivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Numeral distributiv = numeral care arată repartizarea obiectelor în grupuri exprimate numeric. Atenție distributivă = atenție care poate fi îndreptată în mai multe direcții în același timp; atenție dispersată. 2. Caracterizat prin distributivitate. – Din fr. distributif, lat. distributivus.

DISTRIBUTÍV, -Ă, distributivi, -e, adj. (În expr.) Numeral distributiv = numeral care arată repartizarea și gruparea obiectelor în grupuri exprimate numeric. În propoziția: «am dat fiecărui copil cîte două mere», «cîte două» este numeral distributiv. Atenție distributivă = atenție care poate fi îndreptată în mai multe direcții în același timp.

distributív adj. m., pl. distributívi; f. distributívă, pl. distributíve

distributív adj. m., pl. distributívi; f. sg. distributívă, pl. distributíve

DISTRIBUTÍV, -Ă adj. Care distribuie. ◊ Numeral distributiv = numeral care indică repartizarea unor obiecte sau a unor ființe; atenție distributivă = atenție care se poate îndrepta în mai multe părți deodată; atenție dispersată; (mat.) operație distributivă = operație care, efectuată separat asupra termenilor dintr-o expresie, dă același rezultat ca și în cazul când ar fi aplicată întregii expresii. [Cf. fr. distributif, lat. distributivus].

DISTRIBUTÍV, -Ă adj. 1. care exprimă ideea de distribuție. ♦ numeral ~ = numeral care indică repartizarea numerică a obiectelor sau ființelor; atenție ~ă = atenție care se poate îndrepta în mai multe părți deodată; atenție dispersată. 2. (mat.) care prezintă distributivitate. (< fr. distributif, lat. distributivus)

DISTRIBUTÍV ~ă (~i, ~e) 1): Numeral ~ numeral care arată gruparea numerică a obiectelor. 2) Care se caracterizează prin distributivitate. /<fr. distributif, lat. distributivus

distributiv a. 1. care distribue: 2. Gram. care separă și individualizează.

* distributív, -ă adj. (lat. distributivus). Propriŭ a distribui. Justiție distributivă, care dă fie-căruĭa ce al luĭ. Gram. Care se aplică fie-căruĭa în parte, în opoz. cu colectiv.

provincie distributivă, → arie sursă.

DISTRIBUTÍV, -Ă adj. (cf. fr. distributif, lat. distributivus): în sintagma numeral distributiv (v.).