Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru distrage

distr├íge [At: HELIADE, O. II, 83 / Pzi: distr├íg / E: fr distraire, lat distrahere] 1 vtf A face pe cineva s─â ias─â dintr-o anumit─â stare sufleteasc─â Si: (├«nv) a distra (1). 2 vt (C.i. g├ónduri, idei, aten╚Ťia etc.) A ├«ndep─ârta de la anumite preocup─âri, griji, obsesii etc. 3-4 vtr (├Änv) A (se) distra (2-3). 5 vt (├Änv) A separa o parte dintr-un ├«ntreg.
DISTR├üGE, distr├íg, vb. III. Tranz. A abate aten╚Ťia cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grij─â etc.; a distra. [Part. distras] ÔÇô Din fr. distraire (dup─â trage).
DISTR├üGE, distr├íg, vb. III. Tranz. A abate aten╚Ťia cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grij─â etc.; a distra. [Part. distras] ÔÇô Din fr. distraire (dup─â trage).
DISTR├üGE, distr├íg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde la┬╗) A abate aten╚Ťia cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grij─â. Amfiteatrele ╚Öi circurile romane prilejuiau spectacole deseori s├«ngeroase, mijloc de diversiune cu ajutorul c─âruia aristocra╚Ťia roman─â ├«ncerca s─â distrag─â masele de la fr─âm├«nt─ârile ╚Öi luptele sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 2/5. 2. (├Änvechit) A distra, a amuza. Dac─â n-a╚Ö fi re╚Ťinut aici... m-a╚Ö repezi ├«ndat─â s─â v─â v─âz, cu speran╚Ťa c─â v-a╚Ö putea oarecum distrage. CARAGIALE, O. VII 22. ÔÇô Form─â gramatical─â: part. distras.
distr├íge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. distr├íg, 1 pl. distr├ígem, imperf. 3 sg. distr─âge├í; ger. distr─âgß║ąnd; part. distr├ís
distráge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrág; part. distrás
DISTRÁGE vb. v. abate.
DISTRÁGE vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.
DISTR├üGE vb. A abate g├óndul, aten╚Ťia cuiva de la ceva care ├«l preocup─â, ├«l obsedeaz─â etc. [P.i. distr├íg, perf.s. -tr─âsei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, dup─â trage].
DISTR├üGE vb. tr. a abate g├óndul, aten╚Ťia cuiva de la ceva care ├«l preocup─â, ├«l obsedeaz─â etc. (dup─â fr. distraire)
A DISTRÁGE distrág tranz. A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distra. /<fr. distraire
distrage v. 1. a abate dela cuget─ârile, dela ocupa╚Ťiunile sale; 2. a-╚Öi procura distrac╚Ťiuni. [Form─â paralel─â cu distra, de unde un participiu distrat (= fr. distrait), al─âturea cu distras].
* distr├íg, -str├ís, a -tr├íge v. tr. (dis- ╚Öi trag, dup─â fr. dis-traire, lat. dis-tr├íhere). Fac s─â nu fi─ş atent, distrez: hu─şetu de afar─â ├«─ş distrage pe elev─ş, distrage aten╚Ťiunea elevilor. Rar. Distrez, amuz.
distrage vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. ÎNVESELI. PETRECE. RÎDE. VESELI.

Distrage dex online | sinonim

Distrage definitie

Intrare: distrage
distrage verb grupa a III-a conjugarea a X-a