Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru distona

diston├í vi [At: IBR─éILEANU, S. 153 / V: (├«vr) des~ / Pzi: ~n├ęz / E: ger distonieren, it distonare] 1 A fi ├«n dezacord cu ansamblul sau cu restul. 2 (Muz; spc; d. sunete) A suna fals.
DISTON├ü, pers. 3 distoneaz─â, vb. I. Intranz. A fi ├«n dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ÔÖŽ Spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. ÔÇô Din it. distonare.
DISTON├ü, pers. 3 distoneaz─â, vb. I. Intranz. A fi ├«n dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ÔÖŽ Spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. ÔÇô Din it. distonare.
DISTON├ü, pers. 3 distoneaz─â, vb. I. Intranz. A fi ├«n dezacord, a nu se potrivi (cu cineva sau cu ceva). Ridic─âtura de un violet palid distona cu cel─âlalt p─âm├«nt g─âlbui, str├«ns ca ├«n gheare de tufe de pelini╚Ť─â ╚Öi tulpini ve╚Ötede de diferite buruieni. C─éLUG─éRU, O. P. 55. ├Än lumea asta mic─â ╚Öi vie [a g─ârii], nu f─âceau pat─â sup─âr─âtoare ╚Öi nu distonau dec├«t pasagerii obi╚Önui╚Ťi. POPA, V. 209.
distoná (a ~) vb., ind. prez. 3 distoneáză
distoná vb., ind. prez. 3 sg. distoneáză
A distona Ôëá a armoniza, a se asorta
DISTON├ü vb. I. intr. A fi neconcordant, ├«n neconcordan╚Ť─â, ├«n dezacord, a nu se potrivi. [P.i. 3, 6 -neaz─â. / < germ. distonieren].
DISTON├ü vb. intr. a fi neconcordant, a fi ├«n dezacord, a nu se potrivi. ÔŚŐ (despre sunete muzicale) a suna fals. (< it. distonare)
A DISTON├ü ~├ęz intranz. 1) A fi ├«n distonan╚Ť─â; a dezacorda; a discorda. 2) (despre sunete) A suna fals. /<it. distonare

Distona dex online | sinonim

Distona definitie

Intrare: distona
distona verb grupa I conjugarea a II-a