distilație sf [At: ÎNV. VIN. 86 / V: des~, destilațiúne, destilăciúne, (înv) ~iune, (îvr) ~lățiúne / Pl: ~ii / E: fr distillation, lat distillatio, -onis] (Înv) Distilare (1).

DISTILÁȚIE, distilații, s. f. Distilare. – Din fr. distillation.

DISTILÁȚIE, distilații, s. f. Distilare. – Din fr. distillation.

distiláție s. f., pl. distiláții

DISTILÁȚIE s. v. distilare.

DISTILÁȚIE s.f. Distilare. [Gen. -iei, var. distilațiune s.f. / cf. fr. distillation, lat. distillatio].

DISTILÁȚIE s. f. distilare. (< fr. distillation, lat. distillatio)

distilați(un)e f. acțiunea de a distila și produsul distilării.