DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Lungimea celei mai scurte linii dintre două puncte; p. ext. spațiu, întindere care desparte un punct de altul sau o persoană de alta. Se va păstra o distanță egală între rînduri. ◊ Loc. adv. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale. Se văd din distanță în distanță movile. ODOBESCU, S. II 166. ♦ Interval de timp care desparte două evenimente. 2. Depărtare. Au murit în aceeași zi, în orașe diferite, la 300 km distanță. CAMIL PETRESCU, T. III 46. ◊ Fig. Între ei rămăsese oarecare distanță, și anume distanța respectului pe care Constantin îl simțea pentru cultura acestui camarad. GALACTION, O. I 130. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. [Lupii] rămaseră lătrînd și chelălăind la distanță. SADOVEANU, Z. C. 25. De la distanță = de la un punct (relativ) depărtat. Am citit eu de la distanță în gîndurile d-tale. CAMIL PETRESCU, T. III 137. Gore îi saluta de la distanță. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la distanță = a impune (cuiva) rezervă, a nu lăsa (pe cineva) să devină (prea) familiar, a se arăta distant (față de cineva).