Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru disprosiu

dispr├│siu sns [At: ENC. TEHN. I, 78 / P: ~si-u / E: fr dysprosium] (Chm) Element chimic trivalent din familia lantanidelor.
DISPR├ôSIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor care se g─âse╚Öte ├«n compozi╚Ťia unor aliaje magnetice speciale. ÔÇô Din fr. dysprosium.
DISPR├ôSIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor. ÔÇô Din fr. dysprosium.
dispr├│siu [siu pron. s─şu] s. n., art. dispr├│siul; simb. Dy
dispr├│siu s. n. [-siu pron. -siu], art. dispr├│siul
DISPRÓSIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare. [Pron. -siu. / < fr. dysprosium].
DISPRÓSIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. dysprosium)
DISPR├ôSIU (< fr. {i}; {s} gr. dysprositos ÔÇ×inaccesibilÔÇŁ) s. n. Element chimic (Dy; nr. at. 66, m. at. 162,50, p. t. 1.475┬░C, p. f. 2.600┬░C) din familia lantanoidelor. ├Än combina╚Ťii func╚Ťioneaz─â trivalent. Intr─â ├«n compozi╚Ťia unor aliaje magnetice speciale. A fost descoperit de Lecoq de Boisbaudran, ├«n 1886.
Dy, simbol chimic pentru disprosiu.

Disprosiu dex online | sinonim

Disprosiu definitie

Intrare: disprosiu
disprosiu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -s─şu
Dy simbol