Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru dispozi╚Ťie

dispozi╚Ťie sf [At: FN (1704) / V: (├«nv) despoze╚Ťie, (├«nv) des~, (├«nv) despozi╚Ťiune, (├«nv) dispus─âciune, (├«nv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr disposition, it disposizione, lat dispositio, -onis] 1 A╚Öezare a unor elemente ├«ntr-un anumit loc, ├«ntr-un anumit fel, ├«ntr-o anumit─â ordine. 2 Construc╚Ťie dup─â un anumit plan. 3 Prevedere obligatorie cuprins─â ├«ntr-o lege sau ├«ntr-un regulament. 4 M─âsur─â sau hot─âr├óre luat─â de un organ ierarhic superior ╚Öi obligatorie pentru organul ├«n subordine Si: dispunere, (├«nv) or├ónduial─â, (├«vr) or├ónduire, ordine, rostire, (├«vr) regula╚Ťie. 5 (├Äs) Organ de ~ Organ care hot─âr─â╚Öte. 6 (├Älav) ├Än ~ (sau ├«lpp la, spre sau, ├«nv, ├«n ~ia) Preg─âtit s─â ├«ndeplineasc─â ordinele sau dorin╚Ťele cuiva. 7 (Pex; ├«al) La bunul plac al cuiva. 8 (├Äal) La ├«ndem├óna cuiva (spre a fi de folos). 9 (├Äe) A fi (sau a sta, a se afla etc.) la ~ia cuiva A fi gata s─â satisfac─â dorin╚Ťele, ordinele cuiva. 10 ├Änclinare (natural─â) spre... 11 Dorin╚Ť─â. 12 Inten╚Ťie (momentan─â) de a face un lucru. 13 Stare sufleteasc─â (bun─â sau rea). 14 (├Ävr) Sentiment. 15 Ordonare a p─âr╚Ťilor unui discurs, ale unei compozi╚Ťii etc.
DISPOZ├Ź╚ÜIE, dispozi╚Ťii, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprins─â ├«ntr-un act normativ; m─âsur─â sau hot─âr├óre luat─â de un organ ierarhic superior ╚Öi obligatorie pentru organul ├«n subordine. ÔŚŐ Loc. adv. La dispozi╚Ťie = la ├«ndem├ón─â. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispozi╚Ťia cuiva = a fi gata s─â satisfac─â dorin╚Ťele, ordinele cuiva. 2. A╚Öezare a unor elemente ├«ntr-un anumit loc, ├«ntr-un anumit fel, ├«ntr-o anumit─â ordine; alc─âtuire, construc╚Ťie dup─â un anumit plan. 3. Stare sufleteasc─â (bun─â sau rea); p. ext. dorin╚Ť─â (momentan─â) de a face un anumit lucru. 4. (La pl.) Aptitudini. [Var.: dispozi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.
DISPOZI╚ÜI├ÜNE s. f. v. dispozi╚Ťie.
DISPOZ├Ź╚ÜIE, dispozi╚Ťii, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprins─â ├«ntr-o lege sau ├«ntr-un regulament; m─âsur─â sau hot─âr├óre luat─â de un organ ierarhic superior ╚Öi obligatorie pentru organul ├«n subordine. ÔŚŐ Loc. adv. La dispozi╚Ťie = la ├«ndem├ón─â. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispozi╚Ťia cuiva = a fi gata s─â satisfac─â dorin╚Ťele, ordinele cuiva. 2. A╚Öezare a unor elemente ├«ntr-un anumit loc, ├«ntr-un anumit fel, ├«ntr-o anumit─â ordine; alc─âtuire, construc╚Ťie dup─â un anumit plan. 3. Stare sufleteasc─â (bun─â sau rea); p. ext. dorin╚Ť─â (momentan─â) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.
DISPOZI╚ÜI├ÜNE s. f. v. dispozi╚Ťie.
DISPOZ├Ź╚ÜIE, dispozi╚Ťii, s. f. 1. Prevedere cuprins─â ├«ntr-o lege sau ├«ntr-un regulament; hot─âr├«re, ordin. O condi╚Ťie important─â care asigur─â respectarea legilor ╚Ť─ârii de c─âtre to╚Ťi oamenii muncii este cunoa╚Öterea dispozi╚Ťiilor legale. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 11, 28. ÔŚŐ Dispozi╚Ťie (de plat─â) = ordin scris eman├«nd de la o autoritate, prin care se dispune plata unei sume de bani. Organ de dispozi╚Ťie = organ care hot─âr─â╚Öte, dispune. Organul suprem executiv ╚Öi de dispozi╚Ťie al puterii de stat a Republicii Populare Rom├«ne este Consiliul de Mini╚Ötri al Republicii Populare Rom├«ne. CONST. R.P.R. 25. ÔŚŐ Loc. adv. (├Än leg─âtur─â cu verbele ┬źa fi┬╗, ┬źa sta┬╗, ┬źa pune┬╗, ┬źa avea┬╗) La dispozi╚Ťie = la ├«ndem├«n─â. Tovar─â╚Öul... a venit cu motocicleta ─âlora din Bude╚Öti, dar acum n-o mai are la dispozi╚Ťie. DUMITRIU, N. 263. Este nevoie s─â-mi pui la dispozi╚Ťie tot materialul pe care ├«l ai. CAMIL PETRESCU, T. I 218. ÔŚŐ Expr. A fi la dispozi╚Ťia cuiva = a fi gata s─â ├«ndepline╚Öti dorin╚Ťele, ordinele cuiva. S├«nt la dispozi╚Ťia domniei-tale, rosti el, curtenitor. SADOVEANU, Z. C. 67. St─âteam la dispozi╚Ťia ministerului meu, pentru tot felul de cercet─âri. GALACTION, O. I 27. 2. A╚Öezare ├«ntr-un anumit loc, ├«ntr-un anumit fel, ├«ntr-o anumit─â ordine; alc─âtuire, construc╚Ťie dup─â un anumit plan. Dispozi╚Ťia ideilor unui discurs. Dispozi╚Ťia osiilor unei locomotive. ÔÖŽ Aranjarea p─âr╚Ťilor unui discurs, ale unei compozi╚Ťii etc. 3. (De obicei cu diverse determin─âri) Stare sufleteasc─â (bun─â sau rea). ├Äntr-aceast─â bun─â dispozi╚Ťie, Duca rosti cuv├«nt de salutare. SADOVEANU, Z. C. 138. Buna mea dispozi╚Ťie pieri degrab─â. GALACTION, O. I 102. Alexandru Vardaru ╚Ötia c─â schimb├«ndu-se dintr-un loc ├«n altul, ├«╚Öi schimb─â des─âv├«r╚Öit ╚Öi dispozi╚Ťia sufleteasc─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 84. De la cele dint├«i vorbe ale acestuia, dispozi╚Ťia ╚Öi figura lui Dan se schimb─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 38. ÔÇô Variant─â: dispozi╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) (C. PETRESCU, ├Ä. II 144, EMINESCU, N. 33, GHICA, S. A. 116) s. f.
DISPOZI╚ÜI├ÜNE s. f. v. dispozi╚Ťie.
dispoz├ş╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. dispoz├ş╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. dispoz├ş╚Ťiei; pl. dispoz├ş╚Ťii, art. dispoz├ş╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
dispoz├ş╚Ťie s. f. Ôćĺ pozi╚Ťie
DISPOZ├Ź╚ÜIE s. 1. (JUR.) norm─â, prescrip╚Ťie, prevedere, (├«nv. ╚Öi reg.) rost, (├«nv.) prescript. (Care sunt ~ ├«n vigoare?) 2. v. clauz─â. 3. hot─âr├óre, ordin, porunc─â, (pop.) porunceal─â, (├«nv.) a╚Öez─âm├ónt, carte, farmuta, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, mandat, or├ónduial─â, or├ónduire, pitac, poruncit─â, povelenie, povelire, pravil─â, r├ónduial─â, str├ónsoare, ╚Öart, tertip, ucaz, (rusism ├«nv.) pricaz. (A emis o ~ scris─â.) 4. v. consemn. 5. situa╚Ťie, stare. (├Än ce ~ sufleteasc─â se afl─â?) 6. toane (pl.), voie, (reg.) du╚Öi (pl.). (~ bun─â sau rea a cuiva.) 7. v. poft─â. 8. v. tendin╚Ť─â.
DISPOZ├Ź╚ÜIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hot─âr├óre, ordin. ÔŚŐ Organ de dispozi╚Ťie = organ care hot─âr─â╚Öte; la dispozi╚Ťie = la ├«ndem├ón─â; ├«n imediata apropiere, apropiat. 2. A╚Öezare, or├ónduire, or├ónduial─â; alc─âtuire potrivit unui anumit plan. ÔÖŽ Ordonare a p─âr╚Ťilor unui discurs, ale unei compozi╚Ťii etc. 3. Stare sufleteasc─â. [Gen. -iei, var. dispozi╚Ťiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio].
DISPOZI╚ÜI├ÜNE s.f. v. dispozi╚Ťie.
DISPOZ├Ź╚ÜIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprins─â ├«ntr-un act normativ; m─âsur─â, hot─âr├óre luat─â de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul ├«n subordine; ordin. ÔÖŽ ~ de plat─â = ordin scris prin care o ├«ntreprindere, organiza╚Ťie, institu╚Ťie etc. dispune b─âncii s─â fac─â anumite pl─â╚Ťi din contul s─âu; la ~ = la ├«ndem├ón─â. 2. dispunere, a╚Öezare ├«ntr-o anumit─â ordine; alc─âtuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufleteasc─â. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, ├«nclina╚Ťie; voca╚Ťie. 6. (pl.) preg─âtiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio)
DISPOZ├Ź╚ÜIE ~i f. 1) Aranjare a unor obiecte ├«ntr-o anumit─â ordine. 2) Precept obligatoriu (con╚Ťinut ├«ntr-un act normativ), emis de o persoan─â oficial─â sau de o instan╚Ť─â. ÔŚŐ La ~ la ├«ndem├ón─â. A fi (sau a sta) la ~a cuiva a a╚Ötepta ordinele cuiva, fiind gata s─â le ├«ndeplineasc─â. 3) Stare sufleteasc─â (bun─â sau rea). [Art. dispozi╚Ťia; G.-D. dispozi╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. disposition, lat. dispositio, ~onis
dispozi╚Ťi(un)e f. 1. modul cum un lucru e dispus: a schimba dispozi╚Ťiunea unei camere; 2. starea s─ân─ât─â╚Ťii; bun─â, rea dispozi╚Ťiune; 3. starea sufleteasc─â, inclina╚Ťiune, aptitudine: are dispozi╚Ťiuni pentru arte; 4. Jur. punct regulat de o lege, ceeace ordon─â justi╚Ťia; 5. a╚Öezarea p─âr╚Ťilor unui discurs; 6. pl. preg─âtiri de drum; la dispozi╚Ťiunea cuiva, ├«n serviciu, la ordinele sale.
* dispozi╚Ťi├║ne f. (lat. dis-positio, -├│nis. V. pozi╚Ťiune). A╚Öezare a p─âr╚Ťilor, distribu╚Ťiune: dispozi╚Ťiunea une─ş gr─âdin─ş, unu─ş tablou, unu─ş duscurs. Starea trupulu─ş sa┼ş a sufletulu┼ş: dispozi╚Ťiune bun─â, rea. Aplica╚Ťiune, aptitudine, inclina╚Ťiune: acest copil are dispozi╚Ťiune (sa┼ş dispozi╚Ťiun─ş) pentru (la sa┼ş spre) arte, spre bine. Sentimente, inten╚Ťiun─ş: ╚Öefu lu─ş are bune dispozi╚Ťiun─ş pentru el. Hot─âr├«re, deciziune: dispozi╚Ťiunile legi─ş. Pl. Preg─âtir─ş, preparative: a lua dispozi╚Ťiun─ş de plecare. A fi la dispozi╚Ťiunea cu─şva, a fi la ordinu ├«n serviciu cu─şva. A lua dispozi╚Ťiunea ca (nimica s─â nu se admit─â) sa┼ş de (a nu admite nimica), a hot─âr├« ca (nimica s─â nu se admit─â). ÔÇô ╚śi -├ş╚Ťie (rus. dispozici─şa).
DISPOZI╚ÜIE s. 1. (JUR.) norm─â, prescrip╚Ťie, prevedere, (├«nv. ╚Öi reg.) rost (├«nv.) prescript. (Care s├«nt ~ ├«n vigoare?) 2. (JUR.) clauz─â, condi╚Ťie, prevedere, punct, stipulare, stipula╚Ťie, termen, (├«nv. ╚Öi pop.) tocmeal─â, (├«nv.) ╚Öart. (~ a unui tratat.) 3. hot─âr├«re, ordin, porunc─â, (pop.) porunceal─â, (├«nv.) asez─âm├«nt, carte, farmuta, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, mandat, or├«nduial─â, or├«nduire, pitac, poruncit─â, povelenie, povelire, pravil─â, r├«nduial─â, str├«nsoare, ╚Öart, tertip, ucaz, (rusism ├«nv.) pricaz. (A primit o ~ scris─â.) 4. (MIL.) consemn, ordin. (~ de ram├«nere ├«n cazarm─â.) 5. situa╚Ťie, stare. (├Än ce ~ sufleteasc─â se afl─â?) 6. toane (pl.) voie, (reg.) du╚Öi (pl.) (~ bun─â sau rea a cuiva.) 7. chef, dorin╚Ť─â, gust, plac, pl─âcere, poft─â, voie, voin╚Ť─â, vrere, (pop.) vrut─â, (├«nv.) de╚Öiderat, ogod, poftire, poftit, poftitur─â r├«vn─â, r├«vnire, tabiet. (Dup─â ~ inimii.) 8. aplecare, ├«nclinare, ├«nclina╚Ťie, pornire, tendin╚Ť─â. (~ de a exagera.)

Dispozi╚Ťie dex online | sinonim

Dispozi╚Ťie definitie

Intrare: dispozi╚Ťie
dispozi╚Ťie substantiv feminin
dispozi╚Ťiune