DESPERÁNT, -Ă adj. v. disperant.

DISPERÁNT, -Ă, disperanți, -te, adj. Care provoacă disperare. [Var.: desperánt, -ă, adj.] – Dispera + suf. -ant.

DESPERÁNT, -Ă, desperanți, -te, adj. Care provoacă desperare; dezesperant. – Despera + suf. -ant.

desperánt adj. m., pl. desperánți; f. sg. desperántă, pl. desperánte

DESPERÁNT, -Ă adj. Care duce la desperare, deznădăjduitor; dezesperant. [Cf. it. disperante].

DESPERÁNT, -Ă adj. care duce la desperare; dezesperant. (< it. disperante)

DESPERÁNT ~tă (~ți, ~te) v. DEZESPERANT. /a despera + ~ant