disolút, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~uți, ~e / E: fr dissolu, it dissoluto] 1 (Îvr) Dizolvat. 2 (Liv; d. oameni) Decăzut. 3 (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă decădere.

DISOLÚT, -Ă, disoluți, -te, adj. (Livr.) Corupt, decăzut. – Din fr. dissolu, lat. dissolutus.

DISOLÚT, -Ă, disoluți, -te, adj. (Livr.) Corupt, decăzut. – Din fr. dissolu, lat. dissolutus.

disolút (livr.) adj. m., pl. disolúți; f. disolútă, pl. disolúte

disolút adj. m., pl. disolúți; f. sg. disolútă, pl. disolúte

DISOLÚT, -Ă adj. Decăzut, dezmățat, corupt. [< fr. dissolu].

DISOLÚT, -Ă adj. desfrânat, decăzut, corupt. (< fr. dissolu, lat. dissolutus)

* disolút, -ă adj. (lat. dis-solútus. V. disolv). Rar. Desfrînat, corupt.