Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru disocia

disoci├í [At: LM / P: ~ci-a / V: (rar) dezas~ / Pzi: ~i├ęz / E: fr dissocier, lat dissociare] 1 vr (Chm; d. molecule) A se scinda ├«n mod reversibil ├«n molecule mai simple sau ├«n ioni 2 vr (Chm; d. molecule) A se descompune temporar ╚Öi reversibil dintr-o combina╚Ťie. 3-4 vtr (Fig; c.i. no╚Ťiuni, probleme, idei etc.) A (se) delimita.
DISOCI├ü, disociez, vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A scinda ├«n mod reversibil o molecul─â ├«n molecule mai simple sau ├«n ioni; a descompune temporar ╚Öi reversibil o combina╚Ťie. ÔŚŐ Refl. Atomii se disociaz─â. 2. A desp─âr╚Ťi, a separa, a delimita ├«ntre ele no╚Ťiuni, probleme, idei care formeaz─â de obicei un ansamblu unic. [Pr.: -ci-a] ÔÇô Din fr. dissocier, lat. dissociare.
DISOCI├ü, disociez, vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A scinda ├«n mod reversibil o molecul─â ├«n molecule mai simple sau ├«n ioni; a descompune temporar ╚Öi reversibil o combina╚Ťie. ÔŚŐ Refl. Atomii se disociaz─â. 2. A desp─âr╚Ťi, a separa, a delimita ├«ntre ele no╚Ťiuni, probleme, idei care formeaz─â de obicei un ansamblu unic. [Pr.: -ci-a] ÔÇô Din fr. dissocier, lat. dissociare.
DISOCI├ü, disociez, vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A descompune o molecul─â ├«n atomi sau ├«n grupuri de atomi. V. dezagrega. ÔŚŐ Refl. Acidul acetic se disociaz─â ├«n ioni la dizolvarea ├«n ap─â. 2. (Complementul indic─â un abstract) A desp─âr╚Ťi, a separa. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ci-a.
disoci├í (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 disoci├íz─â, 1 pl. disoci├ęm (-ci-em); conj. prez. 3 s─â disoci├ęze; ger. disoci├şnd (-ci-ind)
disoci├í vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. disoci├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. disoci├íz─â, 1 pl. disoci├ęm (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. disoci├ęze; ger. disoci├şnd (sil. -ci-ind)
DISOCIÁ vb. a disjunge. (A ~ un aspect al problemei.)
A (se) disocia Ôëá a (se) asocia
DISOCI├ü vb. I. tr. A descompune o molecul─â ├«n atomi sau ├«n grupuri de atomi. ÔÖŽ (Fig.) A desp─âr╚Ťi, a separa. [Pron. -ci-a, p.i. -iez, 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < fr. dissocier, cf. lat. dissociare].
DISOCI├ü vb. I. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil ├«n molecule mai simple sau ├«n ioni; (despre combina╚Ťii) a (se) descompune temporar. II. tr. a desp─âr╚Ťi, a separa (no╚Ťiuni, probleme etc.). (< fr. dissocier, lat. dissociare)
A DISOCI├ü ~├ęz tranz. 1) (corpuri, substan╚Ťe) A face s─â se disocieze. 2) (probleme, idei) A desp─âr╚Ťi, f─âc├ónd o delimitare riguroas─â. [Sil. -ci-a] /<fr. dissocier, lat. dissociare
A SE DISOCI├ü se ~├íz─â intranz. (despre corpuri, substan╚Ťe) A se separa ├«n p─âr╚Ťile asociate; a se desface ├«n p─âr╚Ťile componente; a se descompune; a se dezasambla; a se dezagrega; a se desface. [Sil. -ci-a] /<fr. dissocier, lat. dissociare
* disoci├ęz v. tr. (lat. dissociare. V. asociez). Separ elementele asociate: platina disociaz─â aburu de ap─â. Scot o persoan─â dintrÔÇÖo asocia╚Ťiune. V. refl. Ies dintrÔÇÖo asocia╚Ťiune. ÔÇô ╚śi dezasociez.

Disocia dex online | sinonim

Disocia definitie

Intrare: disocia
disocia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ci-a