disimilá vtr [At: GRAUR, I. L. 62 / Pzi: 3 ~leáză / E: fr dissimiler] (Fon) 1-2 A (se) modifica din cauza influenței unui sunet identic sau asemănător. 3-4 A dispărea sau a face să dispară din cauza influenței unui alt sunet identic sau asemănător.

DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler.

DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler.

DISIMILÁ, disimilez, vb. I. Refl. (Lingv.; despre sunetele vorbirii; în opoziție cu asimila) A se modifica căpătînd un aspect deosebit sau a dispărea sub influența altui sunet, identic sau asemănător.

!disimilá (a se ~) (a suferi o disimilație) vb. refl., ind. prez. 3 se disimileáză

disimilá vb., ind. prez. 3 sg. disimileáză

DISIMILÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenței unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler].

DISIMILÁ vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilație. (< fr. dissimiler)

A DISIMILÁ ~éz tranz. (sunete ale vorbirii) A face să se disimileze. /<fr. dissimiler

A SE DISIMILÁ se ~eáză intranz. (despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. /<fr. dissimiler

* disimiléz v. tr. (compus ca a-similez, di-simulez. Fr. dissimiler). Gram. Fac să nu maĭ semene precum: tulbure îld. turbure(ca să nu fie doĭ r în acelașĭ cuvînt). Chim. Prefac substanțele animale orĭ vegetale în substanțe brute cu compozițiune chimică maĭ simplă. – Și dezasimilez. V. dessemăn.