Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru disimila

disimil├í vtr [At: GRAUR, I. L. 62 / Pzi: 3 ~le├íz─â / E: fr dissimiler] (Fon) 1-2 A (se) modifica din cauza influen╚Ťei unui sunet identic sau asem─ân─âtor. 3-4 A disp─ârea sau a face s─â dispar─â din cauza influen╚Ťei unui alt sunet identic sau asem─ân─âtor.
DISIMIL├ü, pers. 3 disimileaz─â, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimila╚Ťie. ÔÇô Din fr. dissimiler.
DISIMIL├ü, pers. 3 disimileaz─â, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimila╚Ťie. ÔÇô Din fr. dissimiler.
DISIMIL├ü, disimilez, vb. I. Refl. (Lingv.; despre sunetele vorbirii; ├«n opozi╚Ťie cu asimila) A se modifica c─âp─ât├«nd un aspect deosebit sau a disp─ârea sub influen╚Ťa altui sunet, identic sau asem─ân─âtor.
!disimil├í (a se ~) (a suferi o disimila╚Ťie) vb. refl., ind. prez. 3 se disimile├íz─â
disimilá vb., ind. prez. 3 sg. disimileáză
DISIMIL├ü vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a disp─ârea sau a face s─â dispar─â datorit─â influen╚Ťei unui alt sunet identic, asem─ân─âtor. [< fr. dissimiler].
DISIMIL├ü vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimila╚Ťie. (< fr. dissimiler)
A DISIMIL├ü ~├ęz tranz. (sunete ale vorbirii) A face s─â se disimileze. /<fr. dissimiler
A SE DISIMIL├ü se ~e├íz─â intranz. (despre sunetele vorbirii) A suferi o disimila╚Ťie. /<fr. dissimiler
* disimil├ęz v. tr. (compus ca a-similez, di-simulez. Fr. dissimiler). Gram. Fac s─â nu ma─ş semene precum: tulbure ├«ld. turbure(ca s─â nu fie do─ş r ├«n acela╚Ö─ş cuv├«nt). Chim. Prefac substan╚Ťele animale or─ş vegetale ├«n substan╚Ťe brute cu compozi╚Ťiune chimic─â ma─ş simpl─â. ÔÇô ╚śi dezasimilez. V. dessem─ân.

Disimila dex online | sinonim

Disimila definitie

Intrare: disimila
disimila verb grupa I conjugarea a II-a