Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru discurs

disc├║rs sn [At: V─éC─éRESCUL, IST. 247 / V: (├«nv) ~c├│rs / Pl: ~uri, (├«nv) ~e / E: fr discours, lat discursus] 1 Specie a genului oratoric, const├ónd dintr-o expunere f─âcut─â ├«n fa╚Ťa unui auditoriu pe o tem─â politic─â, moral─â etc. Si: cuv├óntare. 2 Tratare ├«n scris a unui subiect de natur─â ╚Ötiin╚Ťific─â, literar─â etc. 3 (Lin) Realizare concret─â, scris─â sau oral─â, a limbii considerat─â ca sistem abstract. 4 (Lin) Enun╚Ť superior ca ├«ntindere a frazei. 5 Ansamblul manifest─ârilor verbale, orale sau scrise, considerate semnificative pentru o ideologie, pentru o mentalitate, pentru un domeniu. 6 Conversa╚Ťie. 7 (Fam) Predic─â.
DISC├ÜRS, discursuri, s. n. Specie a genului oratoric, const├ónd dintr-o expunere f─âcut─â ├«n fa╚Ťa unui auditoriu pe o tem─â politic─â, moral─â etc.; cuv├óntare. ÔÖŽ (├Änv.) Tratare ├«n scris a unui subiect de natur─â ╚Ötiin╚Ťific─â sau literar─â. ÔÇô Din fr. discours, lat. discursus.
DISC├ÜRS, discursuri, s. n. Expunere f─âcut─â ├«n fa╚Ťa unei adun─âri; cuv├óntare. ÔÖŽ (Fran╚Ťuzism ├«nv.) Tratare ├«n scris a unui subiect de natur─â ╚Ötiin╚Ťific─â sau literar─â. ÔÇô Din fr. discours, lat. discursus.
DISC├ÜRS, discursuri, s. n. Expunere ├«n fa╚Ťa unei adun─âri a unui subiect (mai adesea de natur─â politic─â); cuv├«ntare. V. conferin╚Ť─â. Un ofi╚Ťer... se plimba nervos, gr─âind singur, preg─âtind un discurs. CAMILAR, N. I 372. ╚śi, pe loc, un discurs... fu gata. M. I. CARAGIALE, C. 116. Discursuri, de-alt─â parte, turnatu-s-au mai multe, ╚śi pare c-o s─â fie ╚Öi lume s─â le-asculte. MACEDONSKI, O. I 42. ÔÖŽ (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) Tratare ├«n scris a unui subiect de natur─â ╚Ötiin╚Ťific─â sau literar─â. V. compozi╚Ťie, studiu. Le cite╚Öte un lung discurs istoric moral. CARAGIALE, O. III 256. A scris un discurs despre urmele ┬źElenismului ├«n Rom├«nia┬╗. ODOBESCU, S. II 412.
disc├║rs s. n., pl. disc├║rsuri
disc├║rs s. n., pl. disc├║rsuri
DISC├ÜRS s. 1. alocu╚Ťiune, cuv├ónt, cuv├óntare, (englezism) speech, (pop.) vorb─â, vorbire, (├«nv.) voroav─â, (fam. ╚Öi ir.) logos. (├Än ~ul s─âu a ar─âtat c─â...) 2. discurs funebru = ora╚Ťie funebr─â, (├«nv.) propovedanie.
DISCÚRS s.n. Expunere publică asupra unui subiect (de natură politică); cuvântare. [Cf. lat. discursus, fr. discours].
DISC├ÜRS s. n. 1. expunere oratoric─â ├«n fa╚Ťa unui auditoriu pe o tem─â politic─â, moral─â etc.; cuv├óntare. 2. expresie verbal─â a g├óndirii; cuv├óntare. 3. diserta╚Ťie, tratare a unui subiect de natur─â ╚Ötiin╚Ťific─â sau literar─â; expozeu, tratat. (< fr. discours, lat. discursus)
DISC├ÜRS ~uri n. Expunere oratoric─â (mai ales politic─â), f─âcut─â ├«n fa╚Ťa unui public; cuv├óntare. /<fr. discours, lat. discursus
discurs n. cuv├óntare, compozi╚Ťiune oratoric─â ale c─ârii p─âr╚Ťi sunt dispuse cu metod─â: discurs de advocat.
* disc├║rs n., pl. ur─ş (lat. discursus. V. concurs). Cuv├«ntare r├«nduit─â metodic: discurs inaugural. V. conferen╚Ť─â.
DISCURS s. 1. alocu╚Ťiune cuv├«nt, cuv├«ntare, (pop.) vorb─â, vorbire, (├«nv.) voroav─â, (fam. ╚Öi ir.) logos. (├Än ~ s─âu a ar─âtat c─â...) 2. discurs funebru = ora╚Ťie funebr─â, (├«nv.) propovedanie.
DISC├ÜRS s. n. (cf. fr. discours): text care formeaz─â o unitate destul de complet─â, caracterizat printr-o puternic─â coeziune; se limiteaz─â la enun╚Ťurile succesive ale unui singur vorbitor, care reprezint─â un mesaj.

Discurs dex online | sinonim

Discurs definitie

Intrare: discurs
discurs substantiv neutru