Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru discret

discr├ęt, ~─â [At: HELIADE, D. J. 43/15 / Pl: ~e╚Ťi, ~e / E: fr discret] 1 a (D. oameni) Care ╚Ötie s─â p─âstreze un secret, o tain─â ce i s-a ├«ncredin╚Ťat. 2 a (D. oameni) Rezervat ├«n vorbe, ├«n fapte ╚Öi ├«n ac╚Ťiuni Si: re╚Ťinut. 3-4 a (D. ac╚Ťiuni, manifest─âri ale oamenilor) Caracteristic omului discret (1-2). 5 a (Fig) Care nu atrage aten╚Ťia. 6 a Care este abia perceptibil (datorit─â intensit─â╚Ťii, dimensiunii). 7 a Distins. 8 a Sobru. 9 a (D. nuan╚Ťe, culori) Care este pu╚Ťin intens Si: delicat, pal. 10 a (D. locuri) Izolat ╚Öi lini╚Ötit. 11 smf (├Ävr) C─âlug─âr sau c─âlug─âri╚Ť─â care f─âcea parte dintr-un discretoriu (1). 12 a (Mat; Fiz; Flz; d. numere, m─ârimi etc.) Care este alc─âtuit din elemente separate, distincte. 13 a (Mat; Fiz; Flz; d. numere, m─ârimi etc.) Care variaz─â ├«n salturi Si: discontinuu (2).
DISCR├ëT, -─é, discre╚Ťi, -te, adj. I. 1. (Despre oameni) Care ╚Ötie s─â p─âstreze un secret ce i s-a ├«ncredin╚Ťat; care este rezervat, re╚Ťinut ├«n vorbe ╚Öi ├«n ac╚Ťiuni. ÔÖŽ (Despre ac╚Ťiuni, manifest─âri ale oamenilor) Caracteristic omului discret (1). ÔÖŽ (Adverbial) F─âr─â a atrage aten╚Ťia. 2. Fig. (Despre obiecte) Care nu atrage aten╚Ťia, nu ╚Öocheaz─â. II. 1. (Mat.) Mul╚Ťime discret─â = mul╚Ťime care con╚Ťine numai puncte izolate. 2. (Fiz.) Alc─âtuit din semnale distincte. ÔÇô Din fr. discret.
DISCR├ëT, -─é, discre╚Ťi, -te, adj. I. 1. (Despre oameni) Care ╚Ötie s─â p─âstreze o tain─â ce i s-a ├«ncredin╚Ťat; care este rezervat, re╚Ťinut ├«n vorbe ╚Öi ├«n ac╚Ťiuni. ÔÖŽ (Despre ac╚Ťiuni, manifest─âri ale oamenilor) Caracteristic omului discret (I 1). ÔÖŽ (Adverbial) F─âr─â a atrage aten╚Ťia. 2. Fig. (despre obiecte) Care nu atrage aten╚Ťia, nu ╚Öocheaz─â. II. 1. (Mat.; despre m─ârimi) Format din unit─â╚Ťi distincte, ob╚Ťinute numai prin salturi unitare. 2. (Fiz.; despre semnale) A c─ârui m─ârime este reprezentat─â printr-un num─âr finit de valori. ÔÇô Din fr. discret.
DISCR├ëT, -─é, discre╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care ╚Ötie s─â p─âstreze o tain─â ce i s-a ├«ncredin╚Ťat. M─â vei ierta ├«ns─â a fi mai pu╚Ťin discret. ODOBESCU, S. III 63. ÔÖŽ (Adverbial) F─âr─â a atrage aten╚Ťia. ├Äl p├«ndeam discret, ╚Ötiind c─â ├«n asemenea clipe u╚Öurare se afl─â ├«n dest─âinuire. M. I. CARAGIALE, C. 69. ÔÖŽ Rezervat, re╚Ťinut ├«n vorbe ╚Öi ac╚Ťiuni. ├Äi ├«n╚Ťelegea ╚Öi aproba, de╚Öi el, fire discret─â, nu-╚Öi cheltuia durerile ├«n cuvinte aspre, ci ├«╚Öi tortura cu ele numai sufletul lui. REBREANU, R. I 66. 2. Fig. (Despre lucruri, st─âri suflete╚Öti etc.) Abia perceptibil, care nu bate la ochi, care nu atrage aten╚Ťia. Culori discrete. Ôľş Clinchetul t─âl─ângilor de la g├«tul vitelor... pare o chemare discret─â. BOGZA, C. O. 74. Mi-a ├«ntins m├«inile cu discret─â amabilitate. GALACTION, O. I 94. C├«teva felinare de h├«rtie colorat─â... ├«mpr─â╚Ötiau o lumin─â discret─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 4. Ea-i trimite un z├«mbet discret de prietenie ╚Öi de ├«ncurajare. id. ib. 65. ÔŚŐ (Adverbial) Intrar─â cu alte m─âsu╚Ťe joase, acoperite discret cu naframe vi╚Öinii. SADOVEANU, Z. C. 285.
discr├ęt adj. m., pl. discr├ę╚Ťi; f. discr├ęt─â, pl. discr├ęte
discr├ęt adj. m., pl. discr├ę╚Ťi; f. sg. discr├ęt─â, pl. discr├ęte
DISCRÉT adj. 1. (înv. și reg.) tainic. (E un om foarte ~.) 2. v. cuantificat.
Discret Ôëá indiscret, vizibil, nediscret
DISCR├ëT, -─é adj. 1. Care poate p─âstra un secret, o tain─â. ÔÖŽ Rezervat, re╚Ťinut (├«n purt─âri, ├«n vorbe). ÔÖŽ (Mat.; despre m─ârimi) Format din unit─â╚Ťi distincte (├«n opozi╚Ťie cu cele continue); (fil.) discontinuu. 2. (Fig.) Greu, pu╚Ťin perceptibil. // adv. F─âr─â s─â atrag─â aten╚Ťia. [< fr. discret, it. discreto, cf. lat. discretus ÔÇô separat].
DISCR├ëT, -─é I. adj. 1. care ╚Ötie s─â p─âstreze un secret, o tain─â. ÔŚŐ rezervat, re╚Ťinut (├«n purt─âri, ├«n vorbe). 2. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variaz─â ├«n salturi; discontinuu. 3. (fiz.; despre semnale) a c─ârui m─ârime este reprezentat─â printr-un num─âr finit de valori. 4. (fig.) greu, pu╚Ťin perceptibil. II. adv. f─âr─â s─â atrag─â aten╚Ťia. (< fr. discret, lat. discretus)
DISCR├ëT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) (despre persoane) Care manifest─â re╚Ťinere ╚Öi neamestec ├«n treburile cuiva. 2) (despre persoane) Care ╚Ötie s─â p─âstreze o tain─â. 3) Care nu atrage aten╚Ťia; neb─ât─âtor la ochi. Aluzie ~t─â. Bijuterii ~te. /<fr. discret
discret a. 1. rezervat, re╚Ťinut ├«n cuvintele, ├«n ac╚Ťiunile sale; 2. care ╚Ötie s─â p─âstreze un secret; 3. care denot─â rezerv─â: purtare discret─â.
* discr├ęt, -─â adj. (lat. discretus, part. d. disc├ęrnere. V. discern, secret). Rezervat la vorb─â ╚Öi purtare. Care poate p─âstra un secret: om discret. Retras, ascuns, singuratic: loc discret, vale discret─â. Adv. ├Än mod discret.
DISCRET adj. 1. (înv. și reg.) tainic. (E un om foarte ~.) 2. (FIZ., FILOZ.) cuantificat, discontinuu. (Valoare ~.)

Discret dex online | sinonim

Discret definitie

Intrare: discret
discret adjectiv