Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru discordie

disc├│rdie sf [At: HELIADE, O. II, 54 / V: (├«nv) ~d─â, ~rd (pl: ~uri) sn, des~, descord sn / P: ~di-e / Pl: ~ii / E: lat discordia, it discordia cf fr discorde] 1 Ne├«n╚Ťelegere ├«ntre oameni, colectivit─â╚Ťi, popoare etc. Si: dezacord, disensiune. 2 Ceart─â. 3 Vrajb─â. 4 (├Äs) M─ârul ~i (sau m─âr de ~) Cauza ne├«n╚Ťelegerii sau al du╚Öm─âniei dintre mai multe persoane, ╚Ť─âri etc.
DISC├ôRDIE, discordii, s. f. Ne├«n╚Ťelegere, dezbinare ├«ntre oameni, colectivit─â╚Ťi etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceart─â, vrajb─â; du╚Öm─ânie. ÔÇô Din lat., it. discordia. Cf. fr. discorde.
DISC├ôRDIE, discordii, s. f. Ne├«n╚Ťelegere, dezbinare ├«ntre oameni, colectivit─â╚Ťi etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceart─â, vrajb─â; du╚Öm─ânie. ÔÇô Din lat., it. discordia. Cf. fr. discorde.
DISC├ôRDIE, discordii, s. f. (├Än opozi╚Ťie cu concordie, armonie) Ne├«n╚Ťelegere, dezbinare, nepotrivire, disensiune, dezacord; p. ext. ceart─â, sfad─â, vrajb─â, g├«lceav─â. Pricinuise discordie ├«ntre b─ârbatul care voia s─â plece... ╚Öi femeia care voia s─â r─âm├«n─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 155. Lua╚Ťi aminte la cele ce-am decis: Deja p├«n─â acuma discordii intestine De trei ori se ivir─â. MACEDONSKI, O. II 88. ÔŚŐ M─ârul discordiei = obiect pentru care se ceart─â mai multe persoane; subiect de ceart─â.
disc├│rdie (-di-e) s. f., art. disc├│rdia (-di-a), g.-d. art. disc├│rdiei; pl. disc├│rdii, art. disc├│rdiile (-di-i-)
disc├│rdie s. f. (sil. -di-e), art. disc├│rdia (sil. -di-a), g.-d. art. disc├│rdiei; pl. disc├│rdii, art. disc├│rdiile (sil. -di-i-)
DISC├ôRDIE s. 1. v. ne├«n╚Ťelegere. 2. v. du╚Öm─ânie.
Discordie Ôëá armonie, concordie
DISC├ôRDIE s.f. Dezbinare, ne├«n╚Ťelegere, dezacord; (p. ext.) vrajb─â, ceart─â. ÔŚŐ M─ârul discordiei = subiect de ceart─â. [Pron. -di-e, gen. -iei. / < lat., it. discordia, cf. fr. discorde].
DISC├ôRDIE s. f. dezbinare, ne├«n╚Ťelegere, dezacord; (p. ext.) vrajb─â, ceart─â. (< lat., it. discordia)
disc├│rdie (disc├│rdii), s. f. ÔÇô Ne├«n╚Ťelegere; ceart─â; vrajb─â. Lat. discordia (sec. XIX). ÔÇô Der. discorda, vb., din fr. discorder; discordant, adj., din fr.; discordan╚Ť─â, s. f., din fr. discordance. Cf. dezacorda, vb.; dezacord, s. n., din fr.
DISC├ôRDIE ~i f. Ne├«n╚Ťelegere violent─â ├«ntre persoane; dezbinare. [Art. discordia; G.-D. discordiei; Sil. -di-e] /<lat., it. discordia
discordie f. ceart─â, ne├«n╚Ťelegere ├«ntre persoane.
Discordie f. Mit. 1. zei╚Ť─â r─âu f─âc─âtoare, arunc─â la nunta lui Peleu m─ârul de aur, pe care Paris ├«l adjudec─â Venerii, ceea ce irit─â grozav pe Junona; 2. fig. m─ârul Discordiei, pricin─â de ceart─â.
* disc├│rdie f. (lat. discordia. V. concordie). Disensiune, neunire: A tr─âi ├«n discordie. Mit. O zei╚Ť─â care ├«ntre╚Ťinea discordia ╚Öi care, la nunta lu─ş Pele┼ş, a aruncat un m─âr de aur pe care P├íride l-a adjudecat Veneri─ş, ce─şa ce a sup─ârat-o teribil pe Junona ╚Öi pe Minerva. M─âru discordii─ş, ob─şect de ceart─â.
DISCORDIE s. 1. animozitate, ceart─â, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discu╚Ťie, disensiune, disput─â, divergen╚Ť─â, g├«lceav─â, ├«nvr─âjbire, litigiu, ne├«n╚Ťelegere, vrajb─â, z├«zanie, (├«nv. ╚Öi pop.) price, pricin─â, sfad─â, (pop. ╚Öi fam.) c├«rcot─â, dihonie, r├«c─â, (pop.) har╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi reg.) pricaz, sc├«rb─â, toi, (reg.) bucluc, h├«r─â, poanc─â, sf─âd─âlie, zoal─â, (Mold. ╚Öi Transilv.) poar─â, (Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Öcort, (├«nv.) dezunire, g├«lcevire, ├«mponci╚Öare, jude╚Ť, nea╚Öezare, neunire, p├«r─â, pricinuire, pricire, prigoan─â, prigonire, zavistie, zurbav─â, (grecism ├«nv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre dou─â persoane.) 2. animozitate, du╚Öm─ânie ├«nvr─âjbire, ostilitate, pornire, ur─â, vrajb─â, vr─âjm─â╚Öie, z├«zanie, (livr.) inimici╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) price, (pop. ╚Öi fam.) dihonie, (pop.) pic─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ceart─â, pizm─â, pizmuire, sc├«rb─â, (Mold.) poxie, (├«nv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandal─â, sfad─â, ur├«ciune, vr─âjbie, (latinism ├«nv.) rancoare. (Ce e ~ asta ├«ntre voi?)

Discordie dex online | sinonim

Discordie definitie

Intrare: discordie
discordie substantiv feminin
  • silabisire: -di-e